Basic HTML Version
554
Hristos Lumina Lumii
fi tr˘adat. ¸Stia c˘a va fi omorât prin cel mai umilitor mijloc la care
erau supu¸si criminalii. Cuno¸stea nerecuno¸stin¸ta ¸si cruzimea acelora
pe care venise s˘a-i salveze. Cuno¸stea cât de mare era sacrificiul pe
care trebuia s˘a-l fac˘a ¸si pentru câ¸ti acesta va fi în zadar. ¸Stiind tot ce
urma s˘a se întâmple, f˘ar˘a îndoial˘a, ar fi putut s˘a fie ap˘asat de gândul
propriei umilin¸te ¸si suferin¸te. Dar El i-a privit pe cei doisprezece
care fuseser˘a cu El ca fiind ai S˘ai ¸si care urmau s˘a fie l˘asa¸ti s˘a
lupte în lume, dup˘a ce vor fi trecut ocara, întristarea ¸si chinurile Lui.
Gândurile cu privire la cele ce avea s˘a sufere erau întotdeauna legate
de ucenicii S˘ai. El nu Se gândea la Sine. Mintea Îi era mai mult
st˘apânit˘a de grija pentru ei.
În aceast˘a ultim˘a sear˘a cu ucenicii, Isus avea s˘a le spun˘a multe.
Dac˘a ar fi fost preg˘ati¸ti s˘a primeasc˘a ceea ce El dorea s˘a le dea, ar
fi fost sc˘apa¸ti de durerea care le zdrobea inima, de dezam˘agire ¸si
necredin¸t˘a. Dar Isus a v˘azut c˘a ei nu puteau s˘a suporte ceea ce avea
s˘a le spun˘a. În timp ce le privea fe¸tele, cuvintele de avertisment ¸si de
mângâiere I s-au oprit pe buze. Clipele treceau în t˘acere. Isus p˘area
c˘a a¸steapt˘a. Ucenicii erau stingheri¸ti. Se p˘area c˘a simpatia ¸si duio¸sia
de¸steptate de durerea lui Hristos trecuser˘a. Cuvintele Lui întristate,
ar˘atând c˘atre propria suferin¸t˘a, f˘acuser˘a o slab˘a impresie. Privirea
cu care se uitau unii la al¸tii ar˘ata c˘a sunt plini de gelozie ¸si lupt˘a.
Între ei „s-a iscat ¸si o ceart˘a, ca s˘a ¸stie care din ei avea s˘a fie
socotit ca cel mai mare“. Aceast˘a lupt˘a, dus˘a în fa¸ta lui Hristos,
Îl întrista ¸si-L r˘anea. Ucenicii se ag˘a¸tau de ideea lor preferat˘a, c˘a
Hristos θsi va ar˘ata puterea ¸si va lua tronul lui David. Fiecare nutrea
în inim˘a dorin¸ta de a avea locul cel mai de seam˘a din împ˘ar˘a¸tie. Ei
[644]
se comparau unii cu al¸tii ¸si fiecare se considera ca fiind cel mai bun,
în loc s˘a-i priveasc˘a pe fra¸tii lui ca fiind mai de pre¸t. Cererea lui
Iacov ¸si a lui Ioan de a sta la dreapta ¸si la stânga tronului lui Hristos
trezise nemul¸tumirea celorlal¸ti. Faptul c˘a cei doi fra¸ti îndr˘azniser˘a
s˘a cear˘a pozi¸tia cea mai înalt˘a îi iritase atât de mult pe cei zece, încât
erau amenin¸ta¸ti cu înstr˘ainarea. Li se p˘area c˘a erau judeca¸ti gre¸sit ¸si
c˘a atât credincio¸sia, cât ¸si talentele lor nu erau pre¸tuite. Iuda era cel
mai aspru cu Iacov ¸si Ioan.
Când ucenicii au intrat în camera cinei, inima lor era plin˘a de
resentimente. Iuda s-a înghesuit lâng˘a Hristos, la stânga; Ioan era
în dreapta. Dac˘a era un loc mai de frunte, Iuda era hot˘arât s˘a-l aib˘a,