Basic HTML Version
52
Hristos Lumina Lumii
¸Tinerea Pa¸stelor a început o dat˘a cu na¸sterea na¸tiunii iudaice. În
ultima noapte a sclaviei lor din Egipt, când nu se întrez˘area nici un
[77]
semn al eliber˘arii, Dumnezeu le-a poruncit s˘a se preg˘ateasc˘a pentru
o imediat˘a eliberare. El îl avertizase pe Faraon cu privire la cea din
urm˘a judecat˘a asupra egiptenilor ¸si le d˘aduse directive evreilor s˘a-¸si
adune familiile în locuin¸tele lor. Dup˘a ce au stropit u¸sorii casei cu
sângele mielului junghiat, trebuiau s˘a m˘anânce mielul fript, cu pâine
nedospit˘a ¸si cu ierburi amare. „Când îl ve¸ti mânca“, a zis El, „s˘a ave¸ti
mijlocul încins, înc˘al¸t˘amintele în picioare ¸si toiagul în mân˘a; ¸si s˘a-l
mânca¸ti în grab˘a; c˘aci sunt Pa¸stele Domnului“ (Exodul 12, 11). La
miezul nop¸tii, au fost uci¸si to¸ti întâii n˘ascu¸ti ai egiptenilor. Atunci,
împ˘aratul a trimis lui Israel solia: „Scula¸ti-v˘a, ie¸si¸ti din mijlocul
poporului meu. Duce¸ti-v˘a de sluji¸ti Domnului cum a¸ti zis“ (Exodul
12, 31). Evreii au ie¸sit din Egipt ca o na¸tiune independent˘a. Domnul
le poruncise ca Pa¸stele s˘a fie ¸tinut în fiecare an. „ ¸Si când v˘a vor
întreba copiii vo¸stri: «Ce înseamn˘a obiceiul acesta?» s˘a r˘aspunde¸ti:
«Este jertfa de Pa¸ste în cinstea Domnului, care a trecut pe lâng˘a
casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul».“ În felul
acesta, din genera¸tie în genera¸tie, urma s˘a se transmit˘a istoria acestei
minunate eliber˘ari.
Pa¸stele era urmat de cele ¸sapte zile ale S˘arb˘atorii Azimilor. În a
doua zi a s˘arb˘atorii, erau aduse în fa¸ta Domnului cele dintâi roade
din recolta anului, un snop de orz. Toate slujbele acestei s˘arb˘atori
erau simboluri ale lucr˘arii lui Hristos. Eliberarea lui Israel din Egipt
era o parabol˘a a r˘ascump˘ar˘arii, iar Pa¸stele aveau drept scop s˘a o
p˘astreze ca o aducere aminte. Mielul junghiat, pâinile nedospite,
snopul primelor roade Îl reprezentau pe Mântuitorul.
Pentru cea mai mare parte dintre oamenii din vremea lui Hristos,
¸tinerea acestei s˘arb˘atori degenerase în formalism. Dar cât˘a însemn˘a-
tate avea ea pentru Fiul lui Dumnezeu!
[78]
Pentru prima dat˘a, copilul Isus privea templul. El i-a v˘azut pe
preo¸tii îmbr˘aca¸ti în ve¸sminte albe îndeplinindu-¸si slujba solemn˘a.
A privit la victima însângerat˘a de pe altarul de jertf˘a. Împreun˘a cu
credincio¸sii a îngenuncheat în rug˘aciune, în timp ce norul de fum
de t˘amâie se în˘al¸ta spre Dumnezeu. A asistat la toat˘a slujba pascal˘a
atât de impresionant˘a. Zi de zi, El vedea însemn˘atatea ei tot mai
clar. Fiecare act era v˘azut în strânsa leg˘atur˘a pe care o avea cu via¸ta
Sa. Noi îndemnuri se n˘a¸steau în˘auntrul S˘au. T˘acut ¸si adâncit în