Basic HTML Version
Suirea la Ierusalim
55
c˘al˘atorie, dar în zadar. Cu groaz˘a î¸si amintir˘a cum încercase Irod
s˘a-L omoare, când era prunc. Presentimente întunecate le umpleau
inima. Se c˘ainau acum cu amar.
[81]
S-au întors la Ierusalim ¸si au continuat s˘a caute. A doua zi,
pe când se g˘aseau printre cei care se închinau în templu, o voce
cunoscut˘a le atrase aten¸tia. Nu se puteau în¸sela; nici o alt˘a voce nu
era ca a Lui, a¸sa de serioas˘a ¸si de hot˘arât˘a ¸si totu¸si a¸sa de melodioas˘a.
L-au g˘asit pe Isus în ¸scoala rabinilor. De¸si erau bucuro¸si, nu
puteau s˘a uite necazul ¸si îngrijorarea. Când El era din nou cu ei,
mama a zis în cuvinte de mustrare: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat a¸sa
cu noi? Iat˘a c˘a tat˘al T˘au ¸si eu Te-am c˘autat cu îngrijorare“.
„De ce M-a¸ti c˘autat?“ a r˘aspuns Isus. „Oare nu ¸stia¸ti c˘a trebuie
s˘a fiu în Casa Tat˘alui Meu?“ ¸Si, pentru c˘a p˘area c˘a ei nu în¸teleg
cuvintele Lui, ar˘at˘a spre cer. Pe fa¸ta Sa str˘alucea o lumin˘a de care
se mirau. Dumnezeirea str˘alucea prin corp omenesc. G˘asindu-L în
templu, ei au ascultat ce vorbea El cu rabinii ¸si au r˘amas uimi¸ti la
întreb˘arile ¸si r˘aspunsurile Sale. Cuvintele Sale au stârnit o mul¸time
de gânduri, care niciodat˘a nu aveau s˘a fie uitate.
Întrebarea pe care El le-a pus-o cuprindea o înv˘a¸t˘atur˘a. „Oare
nu ¸stia¸ti“, spuse El, „c˘a trebuie s˘a fiu în Casa Tat˘alui Meu?“ Isus Se
angajase în lucrarea pentru care venise în lume; dar Iosif ¸si Maria
neglijaser˘a partea lor. Dumnezeu le ar˘atase mare cinste prin aceea
c˘a le încredin¸tase pe Fiul S˘au. Îngerii sfin¸ti Îl ajutaser˘a pe Iosif în
drumul lui, ca s˘a apere via¸ta lui Isus. Dar o zi întreag˘a ei pierduser˘a
cu totul din vedere pe Acela pe care nu ar fi trebuit s˘a-L uite nici
m˘acar o clip˘a. Iar acum, dup˘a ce temerile le fuseser˘a lini¸stite, nu se
mustrau pe ei în¸si¸si, ci aruncau vina asupra Sa.
Era natural pentru p˘arin¸tii lui Isus s˘a-L considere ca fiul lor.
El era zilnic cu ei, via¸ta Sa era aproape la fel ca via¸ta altor copii
¸si era greu pentru ei s˘a priceap˘a c˘a El era Fiul lui Dumnezeu. Ei
erau în primejdia de a nu pre¸tui binecuvântarea ce li s-a acordat,
prin prezen¸ta Mântuitorului lumii. Durerea desp˘ar¸tirii lor de El ¸si
duioasa mustrare exprimat˘a prin cuvintele Sale aveau drept scop s˘a-i
determine s˘a se gândeasc˘a mult la sfânta lor r˘aspundere.
În r˘aspunsul dat mamei Sale, Isus dovedea pentru prima dat˘a
c˘a ¸stia care este adev˘arata rela¸tie dintre El ¸si Dumnezeu. Înainte
de na¸sterea Sa, îngerul îi spusese Mariei: „El va fi mare ¸si va fi
chemat Fiul Celui Preaînalt; ¸si Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul