Basic HTML Version
598
Hristos Lumina Lumii
de marele preot. Iuda stabilise un semn pentru urm˘aritorii Domnului
Isus, spunând: „Pe care-L voi s˘aruta eu, Acela este; s˘a pune¸ti mâna
pe El“ (Mat. 26, 48). Acum, el se f˘acea c˘a nu are nici un amestec
cu ei. Apropiindu-se de Domnul Hristos, el I-a luat mâna, semn al
[696]
unei familiare prietenii. Rostind: „Plec˘aciune, Înv˘a¸t˘atorule“, el L-a
s˘arutat de repetate ori, pref˘acându-se c˘a plânge, ca ¸si când ar fi sim¸tit
împreun˘a cu El în primejdia în care Se afla.
Domnul Hristos i-a spus: „Prietene, ce ai venit s˘a faci, f˘a!“ Vocea
Lui tremura de durere atunci când a ad˘augat: „Iudo, cu o s˘arutare
vinzi tu pe Fiul omului?“ Aceast˘a întrebare ar fi trebuit s˘a trezeasc˘a
con¸stiin¸ta tr˘ad˘atorului ¸si s˘a ating˘a inima lui împietrit˘a; dar onoarea,
credincio¸sia ¸si sensibilitatea milei omene¸sti îl p˘ar˘asiser˘a. St˘atea plin
de îndr˘azneal˘a ¸si sfid˘ator, f˘ar˘a s˘a manifeste vreo dispozi¸tie de a-¸si
schimba atitudinea. Se predase lui Satana ¸si nu mai avea nici o
putere s˘a-i reziste. ¸Si Isus n-a refuzat s˘arutarea vânz˘atorului.
Gloata a devenit mai îndr˘aznea¸t˘a atunci când a v˘azut c˘a Iuda
a atins persoana Aceluia care, numai cu pu¸tin timp înainte, fusese
glorificat înaintea ochilor lor. Atunci au pus mâna pe Isus ¸si au
început s˘a lege acele mâini pre¸tioase, care au fost totdeauna folosite
pentru s˘avâr¸sirea binelui.
Ucenicii s-au gândit c˘a St˘apânul lor nu va îng˘adui s˘a fie luat.
C˘aci aceea¸si putere care a f˘acut ca mul¸timea s˘a cad˘a ca ni¸ste oameni
mor¸ti îi va face neputincio¸si pân˘a când Domnul Hristos ¸si tovar˘a¸sii
S˘ai vor sc˘apa. Ei au fost îns˘a dezam˘agi¸ti ¸si chiar indigna¸ti când au
v˘azut frânghiile aduse pentru a lega mâinile Aceluia pe care ei Îl
iubeau. În mânia sa, Petru a scos repede sabia ¸si a încercat s˘a-L
apere pe Domnul s˘au, dar n-a f˘acut decât s˘a taie urechea slujitorului
marelui preot. Când Domnul Hristos a v˘azut ceea ce s-a întâmplat,
¸Si-a dezlegat mâinile, de¸si era ¸tinut cu str˘a¸snicie de solda¸tii romani,
¸si, spunând: „L˘asa¸ti-i! Pân˘a aici!“, S-a atins de urechea r˘anit˘a, ¸si ea
s-a vindecat imediat. Apoi i-a spus lui Petru: „Pune-¸ti sabia la locul
ei; c˘aci to¸ti cei ce scot sabia de sabie vor pieri. Crezi c˘a n-a¸s putea s˘a
rog pe Tat˘al Meu, care Mi-ar pune îndat˘a la îndemân˘a mai mult de
dou˘asprezece legiuni de îngeri?“, o legiune pentru fiecare ucenic. De
ce oare, gândeau ucenicii, nu Se salveaz˘a pe Sine ¸si nu ne salveaz˘a
¸si pe noi? R˘aspunzând gândurilor lor nem˘arturisite, El a ad˘augat:
„Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic c˘a a¸sa trebuie s˘a se