Basic HTML Version
602
Hristos Lumina Lumii
la orice întâlnire a Sa cu oamenii ¸si n-au dus ei preo¸tilor informa¸tii
[700]
cu privire la tot ceea ce a spus ¸si a f˘acut El? „Întreab˘a pe cei ce M-au
auzit despre ce le-am vorbit“, a r˘aspuns Isus; „iat˘a, aceia ¸stiu ce am
spus“ (Ioan 18, 21).
Ana a fost redus la t˘acere de r˘aspunsul categoric pe care l-a
primit. Temându-se ca nu cumva Domnul Hristos s˘a spun˘a ceva cu
privire la felul s˘au de comportare, pe care prefera s˘a-l ¸tin˘a ascuns,
Ana nu I-a mai spus nimic atunci. Unul dintre aprozii s˘ai, plin de
mânie când l-a v˘azut pe Ana redus la t˘acere, L-a lovit pe Domnul
Hristos peste fa¸t˘a, spunând: „A¸sa r˘aspunzi marelui preot?“
Cu un calm profund, Hristos a r˘aspuns: „Dac˘a am vorbit r˘au,
arat˘a ce am spus r˘au; dar dac˘a am vorbit bine, de ce M˘a ba¸ti?“
(Ioan 18, 20-23). El n-a rostit nici un cuvânt aspru, de r˘azbunare.
R˘aspunsul S˘au calm izvora dintr-o inim˘a lipsit˘a de p˘acat, r˘abd˘atoare
¸si blând˘a, care nu putea fi provocat˘a.
Domnul Hristos a suferit nespus datorit˘a abuzurilor ¸si insultelor
la care era supus. Din mâinile fiin¸telor pe care El le crease ¸si pentru
care f˘acea un sacrificiu infinit de mare, El a primit orice umilire. ¸Si El
a suferit într-un raport direct propor¸tional cu des˘avâr¸sirea sfin¸teniei
Sale ¸si cu ura Sa fa¸t˘a de p˘acat. Judecarea Sa de c˘atre oamenii care
se comportau ca ni¸ste diavoli era pentru El un continuu sacrificiu. A
fi înconjurat de fiin¸te omene¸sti, ce se aflau sub controlul lui Satana,
era pentru El nespus de revolt˘ator. ¸Si El era con¸stient de faptul c˘a,
într-un moment, printr-o str˘afulgerare a puterii Sale divine, El ar fi
putut transforma în ¸t˘arân˘a pe cruzii S˘ai chinuitori. Acest lucru f˘acea
ca judecata s˘a fie ¸si mai greu de suportat.
Iudeii a¸steptau un Mesia care s˘a Se manifeste printr-o for¸t˘a
exterioar˘a. Îl a¸steptau ca pe cineva cu o voin¸t˘a extraordinar˘a, care
s˘a schimbe modul de gândire al oamenilor ¸si s˘a ob¸tin˘a de la ei,
prin for¸t˘a, o recunoa¸stere a suprema¸tiei ¸si, în acela¸si timp, avea s˘a
satisfac˘a ¸si speran¸tele lor ambi¸tioase. Astfel, când Domnul Hristos
era tratat cu dispre¸t, o mare ispit˘a Îl încerca, ¸si anume aceea de a
manifesta caracterul S˘au divin. Printr-un cuvânt, printr-o privire, El
ar fi putut s˘a-i oblige pe persecutorii S˘ai s˘a m˘arturiseasc˘a faptul c˘a
El era Domn, mai presus de împ˘ara¸ti ¸si conduc˘atori, de preo¸ti ¸si
templu. Dar dificila Lui sarcin˘a era aceea de a r˘amâne în pozi¸tia pe
care ¸Si-o alesese, de a fi una cu neamul omenesc.