Basic HTML Version
Iuda
617
puterii Domnului Hristos. A recunoscut înv˘a¸t˘aturile Domnului Hris-
tos ca fiind superioare tuturor celor pe care le auzise vreodat˘a. Îl
iubea pe Marele Înv˘a¸t˘ator ¸si dorea s˘a fie cu El. Avea dorin¸ta s˘a fie
schimbat în caracterul ¸si via¸ta sa, n˘ad˘ajduind s˘a experimenteze acest
lucru prin leg˘atura sa cu Domnul Hristos. Mântuitorul nu l-a respins
pe Iuda. El i-a dat un loc printre cei doisprezece. I-a încredin¸tat
lucrarea unui evanghelist. I-a dat puterea de a vindeca pe bolnavi ¸si
de a scoate demonii. Dar Iuda n-a ajuns s˘a se predea pe deplin Dom-
nului Hristos. El n-a renun¸tat la ambi¸tiile lui lume¸sti sau la iubirea
de bani. În timp ce a acceptat pozi¸tia de slujitor al Domnului Hristos,
el nu s-a supus puterii divine modelatoare. Considera c˘a putea s˘a
aib˘a propria judecat˘a ¸si propriile p˘areri, cultivând predispozi¸tia de a
critica ¸si acuza.
Iuda era foarte mult apreciat de c˘atre ucenici ¸si avea o mare
influen¸t˘a asupra lor. Chiar el avea o p˘arere foarte bun˘a despre sine ¸si
îi privea pe fra¸tii s˘ai ca fiindu-i mult inferiori în judecat˘a ¸si iscusin¸t˘a.
Ei nu-¸si dau seama de ocaziile pe care le au, gândea el, ¸si nici
nu profit˘a de împrejur˘arile ce li se ofer˘a. Biserica nu va prospera
niciodat˘a cu astfel de conduc˘atori limita¸ti. Petru era impulsiv; el ar
fi ac¸tionat f˘ar˘a prea mult˘a judecat˘a. Ioan, care strângea adev˘arurile
ce porneau de pe buzele Domnului Hristos, era considerat de Iuda ca
fiind un om de afaceri nepriceput. Matei, a c˘arui preg˘atire l-a înv˘a¸tat
exactitatea în toate lucrurile, era foarte grijuliu atunci când era vorba
de cinste, medita totdeauna la cuvintele Domnului Hristos ¸si era atât
de absorbit de ele, încât, considera Iuda, nu mai inspira încredere
atunci când era vorba s˘a fac˘a lucruri iscusite ¸si larg cuprinz˘atoare.
În acest fel, Iuda i-a categorisit pe to¸ti ucenicii ¸si se felicita pentru
faptul c˘a biserica ar fi ajuns adesea în încurc˘aturi ¸si necazuri, dac˘a
n-ar fi fost iscusin¸ta lui de administrator. Iuda se considera cel mai
capabil, neputând fi dep˘a¸sit de nimeni. Dup˘a p˘arerea lui, el constituia
o onoare pentru cauza bisericii ¸si totdeauna se prezenta astfel.
Îns˘a Iuda era orb fa¸t˘a de propriile sl˘abiciuni de caracter, iar Dom-
nul Hristos l-a a¸sezat acolo unde avea s˘a aib˘a ocazia s˘a le vad˘a ¸si
s˘a se corecteze. Fiind casier pentru ucenici, avea datoria s˘a se îngri-
jeasc˘a de nevoile micului grup ¸si s˘a acorde ajutorul necesar celor
s˘araci. La Pa¸ste, în camera de sus, când Domnul Isus i-a zis: „Ce ai
s˘a faci, f˘a repede“ (Ioan 13, 27), ucenicii gândeau c˘a El îi ceruse s˘a
[718]
cumpere cele necesare pentru nevoile praznicului sau s˘a dea ceva