Basic HTML Version
Golgota
645
Acesta a fost singurul lucru care a atras aten¸tia Domnului Hristos.
De¸si cople¸sit de suferin¸t˘a, în timp ce purta p˘acatele lumii, El nu era
indiferent fa¸t˘a de aceast˘a exprimare a durerii. A privit la aceste femei
cu o delicat˘a simpatie. Ele nu credeau în El; ¸stia c˘a ele nu-L plângeau
ca pe Cineva trimis de Dumnezeu, ci erau mi¸scate de sentimente de
mil˘a omeneasc˘a. Dar n-a dispre¸tuit simpatia lor, ci faptul acesta a
trezit în inima Sa o profund˘a mil˘a: „Fiice ale Ierusalimului“, a spus
El, „nu M˘a plânge¸ti pe Mine, ci plânge¸ti-v˘a pe voi în¸siv˘a ¸si pe copiii
vo¸stri“. De la scena din fa¸ta Sa, Domnul Hristos a privit în viitor, în
timpul nimicirii Ierusalimului. În scena teribil˘a, multe din femeile
care Îl plângeau acum aveau s˘a piar˘a împreun˘a cu copiii lor.
De la c˘aderea Ierusalimului, gândurile Domnului Hristos au
trecut la o judecat˘a mai ampl˘a. În distrugerea ora¸sului plin de nele-
giuire, El a v˘azut un simbol al nimicirii finale, ce avea s˘a vin˘a asupra
lumii. El spusese: „Atunci vor începe s˘a zic˘a mun¸tilor: «C˘ade¸ti peste
noi!» ¸Si dealurilor: «Acoperi¸ti-ne!» C˘aci dac˘a se fac aceste lucruri
copacului verde, ce se va face celui uscat?“ Prin copacul verde,
Domnul Hristos Se reprezenta pe Sine, R˘ascump˘ar˘atorul nevinovat.
Dumnezeu a îng˘aduit ca mânia Sa manifestat˘a împotriva p˘acatului
s˘a se abat˘a asupra Fiului S˘au iubit. Domnul Hristos avea s˘a fie cruci-
ficat pentru p˘acatele oamenilor. Ce suferin¸t˘a avea s˘a suporte atunci
p˘ac˘atosul care st˘aruia în p˘acat? To¸ti cei nepoc˘ai¸ti ¸si necredincio¸si
vor cunoa¸ste necazul ¸si suferin¸ta, pe care nici o limb˘a nu le poate
exprima.
Din mul¸timea ce urma pe Mântuitorul la Golgota, mul¸ti Îl înso-
¸tiser˘a cu osanale pline de bucurie ¸si fluturaser˘a ramuri de palmieri
atunci când a intrat triumf˘ator în Ierusalim. Dar nu pu¸tini dintre
cei care-I adresaser˘a osanale, pentru c˘a atunci era popular s˘a fac˘a
astfel, acum se al˘aturau strig˘atului: „R˘astigne¸ste-L! R˘astigne¸ste-L!“
Când Domnul Hristos a intrat în Ierusalim, speran¸tele ucenicilor
crescuser˘a în cel mai înalt grad. Ei st˘atuser˘a strâns lâng˘a Înv˘a¸t˘atorul
lor, considerând c˘a era o mare onoare a fi în leg˘atur˘a cu El. Acum
îns˘a, în umilirea Sa, ei Îl urmar˘a de la distan¸t˘a. Erau plini de durere
¸si zdrobi¸ti, dezam˘agi¸ti în speran¸tele lor. Cât de exact se împlineau
cuvintele Domnului Hristos: „În noaptea aceasta, to¸ti ve¸ti g˘asi în
Mine o pricin˘a de poticnire: c˘aci este scris: «Voi bate P˘astorul, ¸si
oile turmei vor fi risipite»“ (Mat. 26, 31).
[744]