Basic HTML Version
Golgota
655
fost o m˘arturie miraculoas˘a, pe care a dat-o Dumnezeu, pentru ca
astfel credin¸ta genera¸tiilor urm˘atoare s˘a poat˘a fi înt˘arit˘a.
În întunericul acela dens era ascuns˘a prezen¸ta lui Dumnezeu. El
face din întuneric acoper˘amântul S˘au ¸si θsi ascunde slava de ochii
oamenilor. Dumnezeu ¸si îngerii S˘ai sfin¸ti se aflau în jurul crucii. Tat˘al
[754]
era cu Fiul S˘au. Cu toate acestea, prezen¸ta Sa nu era descoperit˘a.
Dac˘a slava Sa ar fi str˘afulgerat din nor, orice fiin¸t˘a omeneasc˘a ce
ar fi privit scena ar fi fost nimicit˘a. ¸Si în clipa aceea îngrozitoare,
Domnul Hristos nu putea fi mângâiat de prezen¸ta Tat˘alui. El a c˘alcat
singur în teasc ¸si din cei ce se g˘aseau acolo nimeni n-a fost cu El.
Cu întunericul acela dens, Dumnezeu a acoperit ultima agonie
omeneasc˘a a Fiului S˘au. To¸ti aceia care Îl v˘azuser˘a pe Hristos în
suferin¸ta Sa au fost convin¸si de dumnezeirea Lui. Fa¸ta aceea, privit˘a
odat˘a de oameni, avea s˘a nu mai fie uitat˘a. Dup˘a cum fa¸ta lui Cain
exprima vina sa ca uciga¸s, tot astfel fa¸ta Domnului Hristos dovedea
nevinov˘a¸tia, lini¸stea ¸si bun˘avoin¸ta — chiar lui Dumnezeu. Dar acu-
zatorii S˘ai nu voiau s˘a ia seama la acest semn al cerului. În timpul
lungilor ore ale agoniei Sale, Domnul Hristos fusese privit de c˘atre
mul¸timea batjocoritoare. Acum, El a fost ascuns cu mil˘a de mantia
lui Dumnezeu.
T˘acerea mormântului se p˘area c˘a a c˘azut peste Golgota. O groaz˘a
necunoscut˘a a pus st˘apânire pe mul¸timea care era adunat˘a în jurul
crucii. Blestemele ¸si batjocurile au încetat în mijlocul frazelor expri-
mate pe jum˘atate. B˘arba¸ti, femei ¸si copii au c˘azut cu fa¸ta la p˘amânt.
Fulgere str˘alucitoare se iveau din când în când pe cer, luminând
crucea ¸si pe R˘ascump˘ar˘atorul crucificat. Preo¸tii, conduc˘atorii, c˘artu-
rarii, cei ce-L crucificaser˘a ¸si gloata, to¸ti au socotit atunci c˘a sosise
timpul s˘a-¸si primeasc˘a r˘asplata. Dup˘a câtva timp, cineva a ¸soptit cu
spaim˘a c˘a acum Hristos avea s˘a coboare de pe cruce. Al¸tii au început
s˘a caute bâjbâind, poticnindu-se, drumul spre cetate, b˘atându-se cu
pumnii în piept ¸si bocindu-se plini de team˘a.
La ceasul al nou˘alea, întunericul s-a ridicat de deasupra mul¸timii,
dar mai acoperea înc˘a pe Mântuitorul. Era un simbol al agoniei ¸si
groazei care ap˘asau asupra inimii Sale. Nici un ochi nu putea str˘a-
punge întunericul ce înv˘aluia crucea ¸si nimeni nu putea p˘atrunde
întunericul adânc ce cuprindea sufletul în suferin¸t˘a al Domnului
Hristos. Era ca ¸si când fulgere mânioase erau aruncate asupra Lui
în timp ce atârna pe cruce. Atunci, „Isus a strigat cu glas tare: «Eli,