Basic HTML Version
Golgota
657
T˘acu¸ti, privitorii urm˘areau sfâr¸situl acestei scene îngrozitoare.
Soarele str˘alucea, dar crucea era înc˘a înv˘aluit˘a în întuneric. Preo¸tii ¸si
conduc˘atorii priveau spre Ierusalim ¸si iat˘a c˘a norul cel des se a¸sezase
deasupra ora¸sului ¸si a câmpiei Iudeii. Soarele Neprih˘anirii, Lumina
lumii, θsi retr˘agea razele de la Ierusalimul care fusese cândva un
ora¸s favorit. Fulgerele însp˘aimânt˘atoare ale mâniei lui Dumnezeu
erau îndreptate împotriva cet˘a¸tii blestemate.
Deodat˘a, întunericul s-a ridicat de deasupra crucii ¸si, în tonuri
clare, asemenea unei trâmbi¸te ce p˘area s˘a r˘asune prin toat˘a crea¸tiu-
nea, Domnul Isus a strigat: „S-a sfâr¸sit!“ „Tat˘a, în mâinile Tale Îmi
încredin¸tez duhul!“ O lumin˘a a înconjurat crucea ¸si fa¸ta Mântuitoru-
lui str˘alucea ca lumina soarelui. Apoi El ¸Si-a plecat capul pe piept
¸si a murit.
În mijlocul întunericului însp˘aimânt˘ator, în aparen¸t˘a uitat de
Dumnezeu, Domnul Hristos a b˘aut ultimele drojdii din cupa durerii
omene¸sti. În ceasurile acelea îngrozitoare, El S-a sprijinit pe dovezile
accept˘arii Sale de c˘atre Tat˘al, care I-au fost date mai înainte. El
cuno¸stea caracterul Tat˘alui S˘au, în¸telegea dreptatea, mila ¸si marea
Sa iubire. Prin credin¸t˘a, El Se baza pe Acela pe care totdeauna L-
a ascultat cu bucurie. ¸Si, în supunere, El S-a încredin¸tat pe Sine
lui Dumnezeu, iar sentimentul pierderii aprob˘arii Tat˘alui S˘au L-a
p˘ar˘asit. Prin credin¸t˘a, Domnul Hristos a fost biruitor.
Niciodat˘a pân˘a atunci p˘amântul nu mai fusese martor la o aseme-
nea scen˘a. Mul¸timea st˘atea ca paralizat˘a ¸si privea la Mântuitorul cu
respira¸tia întret˘aiat˘a. Din nou întunericul s-a l˘asat asupra p˘amântului
¸si un bubuit asemenea unui tr˘asnet puternic a fost auzit. Un puternic
cutremur a avut loc. Oamenii au fost zgudui¸ti ¸si trânti¸ti la p˘amânt.
A avut loc o scen˘a de nemaiauzit˘a confuzie ¸si panic˘a. Stânci s-au
desprins din mun¸tii din împrejurimi, pr˘av˘alindu-se ¸si sf˘arâmându-se
jos, în câmpie. Morminte s-au deschis ¸si mor¸tii au fost arunca¸ti afar˘a
din locurile lor. Crea¸tiunea p˘area c˘a este pe punctul de a fi spulberat˘a.
Preo¸tii, conduc˘atorii, solda¸tii, cei ce L-au omorât ¸si gloata, mu¸ti de
groaz˘a, z˘aceau cu fa¸ta la p˘amânt.
Când strig˘atul „S-a sfâr¸sit“ a ie¸sit de pe buzele Domnului Hris-
tos, preo¸tii oficiau în templu. Era ceasul jertfei de sear˘a. Mielul,
reprezentând pe Domnul Hristos, fusese adus ca s˘a fie junghiat.
Îmbr˘acat în hainele sale frumoase ¸si pline de însemn˘atate, preotul
st˘atea cu cu¸titul ridicat, asemenea lui Avraam când era gata s˘a aduc˘a