Basic HTML Version
662
Hristos Lumina Lumii
stârni toat˘a ura împotriva Lui. Aceia care ¸si-au b˘atut joc de Hristos,
în timp ce atârna pe lemnul crucii, erau plini de spiritul primului
mare rebel. El i-a umplut cu vorbe stricate ¸si murdare. Le-a inspirat
[761]
batjocurile. Dar, din toate acestea, n-a avut nimic de câ¸stigat.
Dac˘a un singur p˘acat s-ar fi aflat în Hristos, dac˘a El S-ar fi supus
m˘acar într-un singur lucru lui Satana, pentru a sc˘apa de acea îngro-
zitoare tortur˘a, vr˘ajma¸sul lui Dumnezeu ¸si al omului ar fi triumfat.
Hristos ¸Si-a plecat capul ¸si a murit, dar ¸Si-a p˘astrat cu t˘arie credin¸ta
¸si supunerea fa¸t˘a de Dumnezeu. „ ¸Si am auzit în cer un glas tare, care
zicea: «Acum, a venit mântuirea, puterea ¸si împ˘ar˘a¸tia Dumnezeului
nostru ¸si st˘apânirea Hristosului Lui; pentru c˘a pârâ¸sul fra¸tilor no¸stri,
care zi ¸si noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat
jos»“ (Apoc. 12, 10).
Satana a v˘azut c˘a masca sa a fost smuls˘a. Guvernarea sa fusese
descoperit˘a înaintea îngerilor nec˘azu¸ti ¸si înaintea universului ceresc.
El se descoperise ca uciga¸s. V˘arsând sângele Fiului lui Dumnezeu,
el se dezr˘ad˘acinase de simpatia fiin¸telor cere¸sti. De aici înainte,
lucrarea lui avea s˘a fie restrâns˘a. Indiferent de atitudinea pe care
avea s-o ia, el nu-i mai putea întâmpina pe îngerii ce veneau din
cur¸tile cere¸sti ¸si înaintea lor s˘a-i acuze pe fra¸tii lui Hristos c˘a sunt
îmbr˘aca¸ti în hainele întunecate ¸si murdare ale p˘acatului. Ultima
verig˘a a simpatiei dintre Satana ¸si lumea cereasc˘a a fost rupt˘a.
Cu toate acestea, Satana nu a fost înc˘a nimicit. Nici chiar atunci
îngerii n-au în¸teles tot ceea ce era cuprins în lupta aceea mare. Prin-
cipiile în jurul c˘arora se d˘adea lupta trebuiau s˘a fie mai bine l˘amurite.
¸Si, pentru binele omului, existen¸ta lui Satana trebuia s˘a continue.
Omul, ca ¸si îngerii, trebuie s˘a vad˘a contrastul dintre Prin¸tul vie¸tii ¸si
prin¸tul întunericului. El trebuie s˘a aleag˘a cui vrea s˘a slujeasc˘a.
La începutul marii lupte, Satana declarase c˘a Legea lui Dum-
nezeu nu poate fi ascultat˘a, c˘a dreptatea ¸si mila nu se pot împ˘aca
¸si c˘a, dac˘a legea ar fi c˘alcat˘a, ar fi cu neputin¸t˘a ca p˘ac˘atosul s˘a fie
iertat. Satana sus¸tinea c˘a orice p˘acat trebuie s˘a fie pedepsit ¸si c˘a,
dac˘a Dumnezeu ar ierta vreun p˘acat, atunci n-ar putea fi un Dumne-
zeu al adev˘arului ¸si al drept˘a¸tii. Când oamenii au c˘alcat Legea lui
Dumnezeu ¸si au nesocotit voin¸ta Lui, Satana a jubilat. Se dovedea,
spunea el, c˘a Legea nu putea fi ascultat˘a; omul nu putea fi iertat.
Pentru c˘a el, dup˘a r˘azvr˘atire, fusese îndep˘artat pentru totdeauna din
cer, Satana pretindea ca neamul omenesc s˘a fie pentru totdeauna