„S-a ispr˘avit!“
665
Lupta împotriva Legii lui Dumnezeu, care a început în ceruri,
va fi continuat˘a pân˘a la sfâr¸situl timpului. Fiecare om va fi încercat.
Ascultarea sau neascultarea este problema asupra c˘areia lumea în-
treag˘a va trebui s˘a hot˘arasc˘a. Va trebui ca to¸ti s˘a aleag˘a s˘a asculte
ori de Legea lui Dumnezeu, ori de legile oamenilor. Aici se va trage
linia de demarca¸tie. Nu vor exista decât dou˘a clase. Fiecare caracter
î¸si va defini pozi¸tia; ¸si to¸ti vor ar˘ata dac˘a au ales s˘a fie de partea
loialit˘a¸tii sau de partea r˘azvr˘atirii.
Atunci va veni sfâr¸situl. Dumnezeu va r˘azbuna Legea Sa ¸si
va elibera pe poporul S˘au. Satana ¸si to¸ti cei ce i s-au al˘aturat în
r˘azvr˘atire vor fi nimici¸ti. P˘acatul ¸si p˘ac˘ato¸sii vor pieri cu r˘ad˘acin˘a ¸si
ramuri (Mal. 4, 1) — Satana fiind r˘ad˘acina, iar urma¸sii s˘ai, ramurile.
Atunci se va împlini cuvântul rostit în dreptul prin¸tului r˘aut˘a¸tii:
„Pentru c˘a î¸ti dai ifose ca ¸si când ai fi Dumnezeu... te nimicesc,
heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare... e¸sti nimicit...
e¸sti nimicit, ¸si nu vei mai fi niciodat˘a“. „Înc˘a pu¸tin˘a vreme, ¸si cel r˘au
nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, ¸si nu va mai fi.“ „Vor fi ca
¸si când n-ar fi fost niciodat˘a.“ (Ezech. 28, 6-19; Ps. 37, 10; Obadia
16).
[764]
Acesta nu este un act la puterii arbitrare din partea lui Dumnezeu.
Cei ce au respins mila Sa vor culege ceea ce au sem˘anat. Dumnezeu
este izvorul vie¸tii; iar atunci când cineva alege s˘a slujeasc˘a p˘acatului,
el se desparte de Dumnezeu ¸si, în acest fel, nu mai are leg˘atur˘a cu
via¸ta. El este str˘ain „de via¸ta lui Dumnezeu“. Hristos spune: „To¸ti
cei ce M˘a ur˘asc pe Mine, iubesc moartea“ (Efes. 4, 18; Prov. 8, 36).
Dumnezeu le d˘a — pentru un timp — via¸t˘a, pentru ca ei s˘a-¸si poat˘a
dezvolta caracterul ¸si s˘a-¸si manifeste principiile pe care le au. O dat˘a
înf˘aptuit acest lucru, ei culeg rezultatele propriei alegeri. Printr-o
via¸t˘a de r˘azvr˘atire, Satana ¸si to¸ti cei care se unesc cu el ajung în a¸sa
m˘asur˘a s˘a nu mai fie în armonie cu Dumnezeu, încât chiar prezen¸ta
Lui ajunge s˘a fie pentru ei un foc mistuitor. Slava Lui, care este
iubire, îi va nimici.
La începutul marii lupte, îngerii nu în¸telegeau aceasta. Dac˘a
Satana ¸si o¸stile sale ar fi fost l˘asa¸ti s˘a culeag˘a pe deplin roadele
p˘acatului lor, ei ar fi pierit; dar fiin¸tele cere¸sti n-ar fi în¸teles pe deplin
c˘a acesta a fost rezultatul inevitabil al p˘acatului. În mintea lor, ar fi
r˘amas o îndoial˘a cu privire la bun˘atatea lui Dumnezeu, ca o s˘amân¸t˘a