Basic HTML Version
„De ce plângi?“
689
Lui. Dar nici acum nu se bucurau. Nu puteau s˘a scape de îndoial˘a ¸si
tulburare. Chiar ¸si atunci când femeile au declarat c˘a L-au v˘azut pe
Domnul, ucenicii nu voiau s˘a cread˘a. Gândeau c˘a ele au închipuiri.
Necaz p˘area c˘a se îngr˘am˘ade¸ste peste necaz. În a ¸sasea zi a
s˘apt˘amânii, Îl v˘azuser˘a pe Înv˘a¸t˘atorul lor murind, în ziua întâi a
s˘apt˘amânii urm˘atoare, s-au v˘azut lipsi¸ti de trupul Lui ¸si mai erau
¸si acuza¸ti c˘a L-au furat ca s˘a-i în¸sele pe oameni. Nu mai ¸stiau ce
s˘a fac˘a pentru a îndrepta falsa impresie care câ¸stiga tot mai mult
teren împotriva lor. Se temeau de vr˘ajm˘a¸sia preo¸tilor ¸si de mânia
poporului. Ardeau de dor dup˘a prezen¸ta lui Isus, care-i ajutase în
toate împrejur˘arile grele.
Repetar˘a mereu cuvintele: „Noi crezusem c˘a El era Acela care
va mântui pe Israel“. Singuratici ¸si plini de dor, î¸si reaminteau de
cuvintele: „Dac˘a se fac lucrurile acestea copacului verde, ce se va
face celui uscat?“ (Luca 24, 21; 23, 31). Se adunar˘a în odaia de sus,
închiser˘a ¸si z˘avorâr˘a u¸sa, ¸stiind c˘a soarta iubitului lor Înv˘a¸t˘ator putea
s˘a fie ¸si a lor oricând.
Totu¸si s-ar fi putut bucura în tot acest timp, cunoscând faptul c˘a
Mântuitorul înviase. În gr˘adin˘a, Maria plângea în timp ce Mântu-
itorul st˘atea lâng˘a ea. Ochii ei erau atât de orbi¸ti de lacrimi, încât
nu era în stare s˘a-L recunoasc˘a. Iar inima ucenicilor era a¸sa plin˘a
de durere, încât nu credeau vestea îngerului ¸si nici cuvintele rostite
chiar de Hristos.
Câ¸ti oameni nu fac ¸si ast˘azi ceea ce au f˘acut ace¸sti ucenici! Câ¸ti
nu fac s˘a r˘asune din nou cuvintele de disperare ale Mariei: „Au luat
pe Domnul... ¸si nu ¸stiu unde L-au pus!“ Cât de mul¸ti sunt aceia
c˘arora nu li s-ar putea spune cuvintele Mântuitorului: „Pentru ce
plângi? Pe cine cau¸ti?“ El este chiar lâng˘a ei, dar ochii lor orbi¸ti de
lacrimi nu-L cunosc. El le vorbe¸ste, dar ei nu pricep.
S˘a se ridice capul plecat, s˘a se deschid˘a ochii pentru a-L privi,
urechile s˘a asculte glasul Lui! „Merge¸ti repede ¸si spune¸ti ucenicilor
Lui c˘a a înviat.“ Îndemna¸ti-i s˘a nu priveasc˘a la mormântul nou al
lui Iosif, care a fost închis cu o piatr˘a mare ¸si pecetluit˘a cu sigiliul
roman. Hristos nu este acolo. Nu privi¸ti la mormântul gol! Nu v˘a
jeli¸ti ca aceia care n-au nici n˘adejde, nici ajutor. Isus tr˘aie¸ste ¸si,
pentru c˘a El tr˘aie¸ste, vom tr˘ai ¸si noi. Din inimi recunosc˘atoare, de
pe buze atinse de un foc sacru, s˘a se înal¸te imnul de bucurie: Hristos
a înviat! El tr˘aie¸ste pentru a mijloci spre binele nostru. Ag˘a¸ta¸ti-v˘a de