Basic HTML Version
700
Hristos Lumina Lumii
îi umpluser˘a inima. Cu cât îi auzea pe ucenici povestind mai mult
despre descoperirile minunate ale Mântuitorului înviat, cu atât el se
adâncea într-o mai grozav˘a disperare. Dac˘a Isus a înviat cu adev˘arat
[807]
dintre mor¸ti, nu mai putea s˘a fie nici o n˘adejde cu privire la o real˘a
împ˘ar˘a¸tie p˘amânteasc˘a. Afar˘a de aceasta, vanitatea lui era r˘anit˘a
când se gândea c˘a Înv˘a¸t˘atorul lui Se ar˘atase tuturor ucenicilor, numai
lui nu. Era hot˘arât s˘a nu cread˘a ¸si, timp de o s˘apt˘amân˘a întreag˘a, s-a
fr˘amântat, iar nefericirea lui i se p˘area cu atât mai întunecat˘a, cu cât
vedea n˘adejdea ¸si credin¸ta fra¸tilor lui.
În decursul acestor zile, el a zis de mai multe ori: „Dac˘a nu voi
vedea în mâinile Lui semnul cuielor ¸si dac˘a nu voi pune degetul meu
în semnul cuielor ¸si dac˘a nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu
voi crede“. El nu voia s˘a vad˘a prin ochii fra¸tilor s˘ai sau s˘a exercite
credin¸ta care se întemeia pe m˘arturia lor. El Îl iubea cu ardoare pe
Domnul s˘au, dar îng˘aduise geloziei ¸si necredin¸tei s˘a pun˘a st˘apânire
pe mintea ¸si inima lui.
Câ¸tiva ucenici f˘acur˘a din cunoscuta odaie de sus locuin¸ta lor
pentru un timp ¸si seara to¸ti se întâlneau acolo, în afar˘a de Toma. Într-
o sear˘a, Toma s-a hot˘arât s˘a mearg˘a ¸si el acolo, pentru a se întâlni cu
ceilal¸ti. În ciuda necredin¸tei lui, avea o slab˘a n˘adejde c˘a vestea cea
bun˘a era adev˘arat˘a. În timp ce ucenicii luau masa de sear˘a, vorbeau
despre dovezile pe care Hristos li le d˘aduse din profe¸tie. „Pe când
erau u¸sile încuiate, a venit Isus, a st˘atut în mijloc ¸si le-a zis «Pace
vou˘a!»“
Întorcându-Se c˘atre Toma, i-a zis: „Adu-¸ti degetul încoace ¸si
uit˘a-te la mâinile Mele; ¸si adu-¸ti mâna ¸si pune-o în coasta Mea; ¸si
nu fi necredincios, ci credincios“. Cuvintele acestea dovedeau c˘a El
cuno¸stea gândurile ¸si cuvintele lui Toma. Ucenicul îndoielnic ¸stia c˘a
nici unul dintre prietenii s˘ai nu Îl v˘azuse pe Isus timp de o s˘apt˘amân˘a.
Ei n-ar fi putut s˘a-I spun˘a despre necredin¸ta lui Toma. Recunoscu
în Cel care st˘atea în fa¸ta sa pe Domnul s˘au. Nu-i mai trebuiau alte
dovezi. Inima îi tres˘alt˘a de bucurie ¸si se arunc˘a la picioarele lui Isus,
strigând: „Domnul meu ¸si Dumnezeul meu“.
Isus a primit recunoa¸sterea lui, dar cu duio¸sie a mustrat necre-
din¸ta lui: „Tomo, pentru c˘a M-ai v˘azut, ai crezut. Ferice de cei ce
n-au v˘azut ¸si au crezut“. Credin¸ta lui Toma ar fi fost mult mai pl˘acut˘a
Domnului, dac˘a el ar fi fost gata s˘a cread˘a bazându-se pe m˘arturisi-
rea fra¸tilor lui. Dac˘a în zilele noastre lumea ar urma pilda lui Toma,