Basic HTML Version
708
Hristos Lumina Lumii
Ioan, cât ¸si cel al lui Petru erau în mâinile Domnului. Fiec˘aruia i se
cerea s˘a-L asculte ¸si s˘a-L urmeze pe Domnul.
Câ¸ti oameni nu fac ¸si ast˘azi la fel ca Petru! Ei se intereseaz˘a
de treburile altora ¸si sunt ner˘abd˘atori s˘a ¸stie care le este lucrarea,
în timp ce sunt în primejdie s˘a-¸si neglijeze propria lucrare. Datoria
noastr˘a este s˘a privim la Hristos ¸si s˘a-L urm˘am. Vom vedea gre¸seli în
via¸ta altora ¸si lipsuri în caracterul lor. Firea omeneasc˘a este înv˘aluit˘a
de sl˘abiciuni. Dar în Hristos vom g˘asi des˘avâr¸sirea. Privind la El,
vom fi ¸si noi transforma¸ti.
Ioan a tr˘ait pân˘a la adânci b˘atrâne¸ti. A tr˘ait în timpul distrugerii
Ierusalimului ¸si al nimicirii templului m˘are¸t — o preînchipuire
a nimicirii finale a lumii. Pân˘a în ultimele clipe, Ioan L-a urmat
îndeaproape pe Domnul s˘au. Povara m˘arturiei lui c˘atre biserici era:
„Preaiubi¸tilor, s˘a ne iubim unii pe al¸tii“; „Cine r˘amâne în dragoste,
r˘amâne în Dumnezeu, ¸si Dumnezeu r˘amâne în el“ (1 Ioan 4, 7.16).
[817]
Petru fusese pus din nou în apostolia lui, dar cinstea ¸si puterea pe
care le-a primit de la Hristos nu i-au dat suprema¸tie asupra fra¸tilor
lui. Lucrul acesta a fost bine l˘amurit de Hristos când Petru a întrebat:
„Cu acesta ce va fi?“ El a zis: „Ce-¸ti pas˘a ¸tie? Tu vino dup˘a Mine“.
Petru nu a primit cinstea de a fi cap al bisericii. Favoarea pe care
Hristos i-o ar˘atase, iertându-i abaterea ¸si încredin¸tându-i hr˘anirea
turmei, ¸si îns˘a¸si credincio¸sia lui Petru de a-L urma pe Hristos i-au
câ¸stigat încrederea fra¸tilor s˘ai. El avea mare influen¸t˘a în biseric˘a.
Dar ceea ce Hristos l-a înv˘a¸tat la Marea Galileii a dus cu el în toat˘a
via¸ta. Scriind bisericilor prin Duhul Sfânt, el zicea:
„Sf˘atuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter
ca ¸si ei, un martor al patimilor lui Hristos, ¸si p˘arta¸s al slavei care
va fi descoperit˘a: P˘astori¸ti turma lui Dumnezeu, care este sub paza
voastr˘a, nu de sil˘a, ci de bun˘avoie, dup˘a voia lui Dumnezeu; nu
pentru un câ¸stig mâr¸sav, ci cu lep˘adare de sine. Nu ca ¸si cum a¸ti
st˘apâni peste cei ce v-au c˘azut la împ˘ar¸teal˘a, ci f˘acându-v˘a pilde
turmei. ¸Si când Se va ar˘ata P˘astorul cel mare ve¸ti c˘ap˘ata cununa,
care nu se poate ve¸steji, a slavei.“ (1 Petru 5, 1-4).
[818]