Basic HTML Version
70
Hristos Lumina Lumii
de sine. Apetitul ¸si patimile trebuie puse sub st˘apânirea puterilor mai
înalte ale min¸tii. Aceast˘a st˘apânire de sine este absolut necesar˘a, ca
s˘a avem acea for¸t˘a intelectual˘a ¸si acea p˘atrundere spiritual˘a care ne
vor face în stare s˘a în¸telegem ¸si s˘a practic˘am adev˘arurile sfinte ale
Cuvântului lui Dumnezeu. Din cauza aceasta cump˘atarea are locul
ei anumit în preg˘atirea pentru a doua venire a lui Hristos.
De fapt, fiul lui Zaharia ar fi urmat s˘a fie educat pentru preo¸tie.
Dar înv˘a¸t˘atura din ¸scolile rabinilor l-ar fi f˘acut nepotrivit pentru
lucrarea sa. Dumnezeu nu l-a trimis la profesorii de teologie, ca
de acolo s˘a înve¸te cum s˘a interpreteze Scripturile. Dumnezeu l-a
chemat în pustie, ca s˘a înve¸te din lucrurile naturii ¸si de la Dumnezeul
naturii.
Locuin¸ta ¸si-a ales-o într-o regiune singuratic˘a, în mijlocul dealu-
rilor pustii, cu trec˘atori s˘albatice ¸si pe¸steri stâncoase. Dar era voia lui
s˘a uite bucuriile ¸si str˘alucirea vie¸tii pentru disciplina aspr˘a a pustiei.
Aici, mediul înconjur˘ator era favorabil obiceiurilor de simplitate
¸si de lep˘adare se sine. Netulburat de zgomotele lumii, el putea s˘a
studieze aici înv˘a¸t˘aturile naturii, ale revela¸tiei ¸si ale Providen¸tei.
Cuvintele spuse de înger lui Zaharia au fost deseori repetate lui
Ioan de p˘arin¸tii lui tem˘atori de Dumnezeu. Din copil˘arie, i s-a ar˘atat
f˘ar˘a încetare lucrarea pe care o avea de f˘acut ¸si el a primit aceast˘a
sfânt˘a îns˘arcinare. Pentru el, locurile singuratice ale pustiet˘a¸tii erau
o sc˘apare binevenit˘a din societatea în care b˘anuiala, necredin¸ta ¸si
stric˘aciunea ajunseser˘a s˘a st˘apâneasc˘a aproape totul. Nu se încredea
în puterile sale de a sta tare împotriva ispitei ¸si se ferea de a fi mereu
[102]
în apropierea p˘acatului, ca nu cumva s˘a piard˘a sim¸t˘amântul nespusei
lui p˘ac˘ato¸senii.
Fiind de la na¸stere consacrat lui Dumnezeu ca nazireu, el ¸si-a
însu¸sit acest vot, consacrându-se pentru via¸ta întreag˘a. Era îmbr˘acat
ca profe¸tii de pe vremuri ¸si ve¸smântul era din p˘ar de c˘amil˘a, strâns
cu o cing˘atoare de piele. Se hr˘anea cu „l˘acuste ¸si miere s˘albatic˘a“,
pe care le g˘asea în pustie, ¸si bea ap˘a curat˘a din izvoarele dealurilor.
Ioan îns˘a nu ducea o via¸t˘a de lenevie, de triste¸te ascetic˘a sau
de înstr˘ainare egoist˘a. Din timp în timp, c˘auta s˘a se amestece prin-
tre oameni ¸si totdeauna era un observator interesat de ceea ce se
petrece în lume. Din locul lui retras, el urm˘area desf˘a¸surarea eve-
nimentelor. Cu o putere de pricepere luminat˘a de Duhul Sfânt, el
studia caracterul oamenilor, ca s˘a ¸stie cum s˘a ajung˘a la inima lor