Basic HTML Version
Botezul
79
ritul Lui, fiecare p˘acat, fiecare discordie ¸si fiecare pl˘acere murdar˘a,
pe care le adusese neascultarea, erau un chin.
Singur trebuia s˘a urce c˘ararea, singur trebuia s˘a duc˘a povara.
Asupra Lui, care θsi p˘ar˘asise slava ¸si îmbr˘acase sl˘abiciunea ome-
neasc˘a, urma s˘a apese r˘ascump˘ararea lumii. El a v˘azut ¸si a sim¸tit
totul, dar ¸tinta Lui a r˘amas neclintit˘a. De bra¸tul Lui depindea salva-
rea neamului omenesc dec˘azut ¸si El a întins mâna ca s˘a prind˘a mâna
Iubirii atotputernice.
Privirea Mântuitorului p˘area c˘a str˘abate cerul în timp ce l˘auntrul
S˘au se rev˘arsa în rug˘aciune. El ¸stia bine cât de mult împietrise
p˘acatul inima oamenilor ¸si cât de greu le va fi s˘a în¸teleag˘a lucrarea
[112]
Lui ¸si s˘a primeasc˘a darul mântuirii. El a cerut cu st˘aruin¸t˘a putere de
la Tat˘al s˘a biruie necredin¸ta lor, s˘a sf˘arâme lan¸turile prin care Satana
îi ¸tinea în robie ¸si, pentru binele lor, s˘a-l înving˘a pe distrug˘ator. Ceru
o dovad˘a c˘a Dumnezeu prime¸ste omenirea în persoana Fiului S˘au.
Niciodat˘a nu auziser˘a îngerii o rug˘aciune ca aceasta. Ei erau
ner˘abd˘atori s˘a aduc˘a iubitului lor Conduc˘ator un cuvânt de asigurare
¸si de mângâiere. Dar nu; Tat˘al Însu¸si va r˘aspunde la cererea Fiului
S˘au. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au
deschis ¸si asupra frun¸tii Mântuitorului a coborât un chip de porumbel
din cea mai curat˘a lumin˘a — simbol potrivit pentru El, Cel umil ¸si
blând.
Din mul¸timea imens˘a de lâng˘a Iordan, pu¸tini, în afar˘a de Ioan,
au în¸teles aceast˘a descoperire cereasc˘a. Cu toate acestea, întreaga
adunare era p˘atruns˘a de prezen¸ta Dumnezeirii. Lumea st˘atea în
picioare, privind în t˘acere la Hristos. Trupul Lui era sc˘aldat în lumina
ve¸snic˘a, ce înconjoar˘a tronul lui Dumnezeu. Fa¸ta Lui în˘al¸tat˘a spre
cer era plin˘a de slav˘a, a¸sa cum niciodat˘a nu v˘azuser˘a ei o fa¸t˘a de
om. Din cerurile deschise s-a auzit un glas zicând: „Acesta este Fiul
Meu preaiubit, în care Îmi g˘asesc pl˘acerea“.
Cuvintele acestea de recunoa¸stere au fost date pentru a inspira
credin¸t˘a în inima celor de fa¸t˘a ¸si pentru a-L înt˘ari pe Mântuitorul
în lucrarea Lui. Cu toate c˘a p˘acatele unei lumi vinovate se adunau
asupra lui Hristos, cu toate c˘a Se umilise ca s˘a ia asupr˘a- ¸Si firea
noastr˘a dec˘azut˘a, glasul venit din cer L-a declarat ca Fiu al Celui
Ve¸snic.
Ioan fusese adânc mi¸scat v˘azându-L pe Isus plecat în rug˘aciune,
st˘aruind cu lacrimi pentru aprobarea Tat˘alui. Când slava lui Dum-