Basic HTML Version
Apendice A — Masturbarea ¸si demen¸ta
În studiul s˘au cu privire la „Demen¸ta prin masturba¸tie, Istoria
unei idei“ ( Journal, lf Mental Science 108, 1, Jan 1962 ). E.H. Hare
face referin¸t˘a la un studiu asupra a 500 de pacien¸ti care s-au aflat
consecutiv interna¸ti în spitalul de boli psihice al statului Iowa. El
afirm˘a c˘a autorii studiului ( Malamud. W., ¸si Palmer.G. „Ac¸tiunea pe
care o are masturbarea în producerea de tulbur˘ari mintale, Journal
of Nervous and Mental Disorders“, 76:220, 1932 ) au descoperit c˘a
în 22 de cazuri masturbarea a constituit „în mod evident cea mai
important˘a cauz˘a a tulbur˘arilor mintale.“
Apoi el continu˘a:
„Autorii au ajuns la concluzia c˘a mai degrab˘a conflictul mintal
generat de masturbare decât obiceiul în sine a fost cel care condus la
boal˘a ¸si ei ¸si-au sus¸tinut aceast˘a concluzie prin eficien¸ta psihotera-
piei direc¸tionat˘a c˘atre îndreptarea ¸si schimbarea ideilor pacientului
cu privire la masturbare. Totu¸si faptul c˘a 15 din cei 22 de pacien¸ti
sufereau de depresie trebuie s˘a ridice îndoieli cu privire la valabili-
tatea chiar a acestei concluzii moderate deoarece pacientul deprimat
este nu numai predispus s˘a se învinuiasc˘a singur pentru ceea ce el
crede a fi regulile s˘an˘at˘a¸tii, dar are ¸si tendin¸ta de a-¸si reveni dup˘a
boal˘a, fie c˘a este tratat prin psihoterapie, fie c˘a nu este.“ ( 22 ).
[269]
Astfel Hare pune sub semnul întreb˘arii concluziile lui Malamud
¸si Palmer îns˘a spune, în mod semnificativ, c˘a studiul lor este „una
din foarte pu¸tinele încerc˘ari ( într-adev˘ar din câte am citit eu singura
adev˘arat˘a ) de studiu ¸stiin¸tific asupra ipotezei masturb˘arii ( ipoteza
c˘a masturbarea poate produce demen¸t˘a ).“
Dup˘a ce recunoa¸ste c˘a „nu exist˘a o modalitate prin care s˘a se
poat˘a dezmin¸ti ipoteza despre masturbare“, Hare vine cu concluzia