Basic HTML Version
Turnul Babel
105
¸si spaim˘a. Întreaga lucrare s-a oprit. Nu mai putea fi vorba — mai
departe — de nici un fel de armonie ¸si conlucrare. Constructorii
erau cu totul neînstare s˘a-¸si explice aceste ciudate neîn¸telegeri dintre
ei ¸si, în mânia ¸si dezn˘adejdea lor, se acuzau unii pe al¸tii. Alian¸ta
lor a luat sfâr¸sit în lupt˘a ¸si v˘arsare de sânge. Fulgere din ceruri, ca
o dovad˘a a nepl˘acerii lui Dumnezeu, au sf˘arâmat partea de sus a
turnului, aruncând-o la p˘amânt. Astfel, oamenii au fost f˘acu¸ti s˘a
simt˘a c˘a exist˘a un Dumnezeu care domne¸ste în ceruri. Pân˘a la data
aceea to¸ti oamenii au vorbit aceea¸si limb˘a; acum îns˘a, aceia care
puteau s˘a-¸si în¸teleag˘a între ei vorbirea s-au unit în dou˘a grupe; unii
au pornit într-o parte, al¸tii în alta. „ ¸Si Domnul i-a împr˘a¸stiat de acolo
pe toat˘a fa¸ta p˘amântului“ (
Geneza 11, 8
). Împr˘a¸stierea aceasta a fost
mijlocul de populare a p˘amântului ¸si în acest fel s-a realizat planul
lui Dumnezeu, chiar ¸si prin mijloacele folosite de oameni spre a-l
împiedica.
Dar ce pierdere au suferit aceia care se ridicaser˘a împotriva lui
Dumnezeu! A fost scopul lui Dumnezeu acela ca, atunci când oame-
nii ar fi pornit s˘a întemeieze na¸tiuni în diferite p˘ar¸ti ale p˘amântului,
s˘a duc˘a cu ei cunoa¸sterea voii Lui, astfel ca lumina adev˘arului s˘a
str˘aluceasc˘a cu putere înaintea genera¸tiilor care aveau s˘a vin˘a. Noe,
predicatorul credincios al neprih˘anirii, a tr˘ait cincizeci de ani dup˘a
potop. Sem a mai tr˘ait cinci sute de ani, ¸si urma¸sii lor au avut astfel
ocazia s˘a fac˘a cuno¸stin¸t˘a cu cerin¸tele lui Dumnezeu ¸si cu istoria fe-
lului în care El S-a purtat cu p˘arin¸tii lor. Dar ei n-au fost binevoitori
s˘a dea ascultare acestor adev˘aruri care nu le pl˘aceau; ei nu doreau
s˘a ¸stie ceva despre Dumnezeu; ¸si prin amestecarea limbajului ei au
fost, în mare m˘asur˘a, izola¸ti de leg˘aturile cu aceia care puteau s˘a le
dea lumin˘a.
Ziditorii Babelului se l˘asaser˘a în voia spiritului de nemul¸tumire
împotriva lui Dumnezeu. În loc s˘a-¸si aduc˘a aminte cu recuno¸stin¸t˘a de
mila Sa fa¸t˘a de Adam ¸si de leg˘amântul îndur˘arii Sale fa¸t˘a de Noe, ei
se plângeau de asprimea Lui în alungarea primei perechi din Eden ¸si
distrugerea lumii prin potop. Dar, în timp ce murmurau împotriva lui
Dumnezeu, ca fiind arbitrar ¸si sever, acceptau conducerea celui mai
crud dintre tirani. Satana c˘auta s˘a aduc˘a dispre¸t asupra jertfelor care
preînchipuiau moartea lui Hristos; ¸si, cum min¸tile oamenilor erau
întunecate de idolatrie, el îi mâna s˘a contrafac˘a aceste jertfe ¸si s˘a-i
sacrifice pe propriii lor fii pe altarele zeilor lor. Deoarece oamenii
[121]
[122]
[123]