Basic HTML Version
Chemarea lui Avraam
109
(
Geneza 12, 1
). Pentru ca Dumnezeu s˘a-l poat˘a califica pentru marea
Sa lucrare, ca p˘astr˘ator al sfintelor Sale cuvinte, Avraam trebuia s˘a
fie desp˘ar¸tit de cei cu care fusese asociat la începutul vie¸tii sale.
Influen¸ta neamurilor ¸si a prietenilor avea s˘a fie o piedic˘a în calea
educa¸tiei pe care Dumnezeu θsi propusese s˘a o dea slujitorului S˘au.
Acum, când într-un mod special Avraam era legat de cer, el trebuia
s˘a locuiasc˘a printre str˘aini. Caracterul s˘au trebuia s˘a fie cu totul
deosebit, diferit de celelalte caractere din lume. El nici n-ar fi putut
explica felul comport˘arii sale, astfel încât s˘a fie în¸teles de prietenii
s˘ai. Lucrurile spirituale trebuie în¸telese în mod spiritual, iar motivele
¸si ac¸tiunile sale nu erau în¸telese de c˘atre rudeniile lui idolatre.
„Prin credin¸t˘a, Avraam, când a fost chemat s˘a plece dintr-un
loc, pe care avea s˘a-l ia ca mo¸stenire, a ascultat ¸si a plecat, f˘ar˘a
s˘a ¸stie unde se duce“ (
Evrei 11, 8
). Ascultarea necondi¸tionat˘a a
lui Avraam este una dintre cele mai izbitoare dovezi ale credin¸tei
ce poate fi aflat˘a în întreaga Scriptur˘a. Pentru el, credin¸ta era „o
încredere neclintit˘a în lucrurile n˘ad˘ajduite, o puternic˘a încredin¸tare
despre lucrurile care nu se v˘ad“ (
Evrei 11, 1
). Sprijinindu-se pe
f˘ag˘aduin¸ta divin˘a, f˘ar˘a cea mai slab˘a asigurare exterioar˘a a împlinirii
ei, el ¸si-a p˘ar˘asit casa ¸si rudeniile, cum ¸si ¸tara lui de na¸stere, ¸si a
plecat f˘ar˘a s˘a ¸stie încotro, pentru a merge acolo unde îl conducea
Dumnezeu. „Prin credin¸t˘a, a venit ¸si s-a a¸sezat el în ¸tara f˘ag˘aduin¸tei,
ca într-o ¸tar˘a care nu era a lui, ¸si a locuit în corturi, ca ¸si Isaac ¸si
Iacov, care erau împreun˘a mo¸stenitori cu el ai aceleia¸si f˘ag˘aduin¸te“
(
Evrei 11, 9
).
N-a fost deloc u¸soar˘a încercarea prin care a trecut Avraam ¸si
sacrificiul ce se cerea din partea lui nu era nicidecum dintre cele mai
mici. Erau leg˘aturi puternice care îl legau de ¸tara sa, de rudeniile ¸si
familia sa. Dar el n-a ezitat s˘a asculte chemarea. El nu avea nici o
întrebare de pus în leg˘atur˘a cu ¸tara f˘ag˘aduin¸tei, dac˘a solul era fertil
¸si clima s˘an˘atoas˘a, dac˘a ¸tara avea locuri pl˘acute ¸si dac˘a îi oferea
posibilitatea s˘a strâng˘a avere. Dumnezeu a vorbit, ¸si slujitorul S˘au
trebuia s˘a asculte; locul cel mai fericit de pe p˘amânt pentru el era
locul în care Dumnezeu voia ca el s˘a fie.
Sunt mul¸ti aceia care, asemenea lui Avraam, sunt pu¸si la prob˘a.
Ei nu aud vocea lui Dumnezeu vorbindu-le în mod direct, din ceruri,
ci El îi cheam˘a prin înv˘a¸t˘aturile Cuvântului S˘au ¸si prin evenimentele
providen¸tei Sale. Acestora poate c˘a li se cere s˘a p˘ar˘aseasc˘a leg˘a-