Basic HTML Version
112
Patriarhi ¸si profe¸ti
dup˘a necazuri se ab˘ateau asupra lui. Atâta vreme cât încrederea lui
p˘area nezdruncinat˘a, ei sim¸teau c˘a mai era n˘adejde; erau siguri c˘a
Dumnezeu era Prietenul s˘au ¸si c˘a El înc˘a îi c˘al˘auzea.
[129]
Avraam nu putea s˘a explice c˘aile Providen¸tei; el nu ajunsese la
împlinirea speran¸telor lui; dar se ¸tinea tare de f˘ag˘aduin¸ta: „Te voi
binecuvânta, î¸ti voi face un nume mare ¸si vei fi o binecuvântare“.
Cu rug˘aciuni st˘aruitoare, el chibzuia s˘a vad˘a cum s˘a p˘astreze via¸ta
celor ai s˘ai ¸si a turmelor sale, dar nu îng˘aduia ca împrejur˘arile s˘a
zdruncine credin¸ta sa în Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a sc˘apa de
foamete, el coborî în Egipt. El n-a uitat Canaanul ¸si, în strâmtorarea
sa, nu s-a întors în Haldea, de unde venise ¸si unde era bel¸sug de
pâine; ci a c˘autat un refugiu temporar, cât mai aproape posibil de
¸tara f˘ag˘aduin¸tei, inten¸tionând s˘a se întoarc˘a în curând acolo unde l-a
a¸sezat Dumnezeu.
În providen¸ta Sa, Dumnezeu a adus aceast˘a încercare asupra
lui Avraam, ca s˘a-l înve¸te lec¸tia supunerii, a r˘abd˘arii ¸si a credin¸tei,
lec¸tii ce aveau s˘a fie a¸sezate în scris pentru binele tuturor acelora
care aveau s˘a fie chema¸ti mai târziu s˘a sufere necazuri. Dumnezeu
îi conduce pe copiii S˘ai pe o cale pe care ei nu o cunosc, dar nu-i
uit˘a ¸si nici nu-i leap˘ad˘a pe aceia care î¸si pun încrederea în El. El a
îng˘aduit s˘a vin˘a suferin¸ta asupra lui Iov, dar nu l-a uitat. El a îng˘aduit
ca Ioan cel iubit s˘a fie exilat pe insula pustie Patmos, dar Fiul lui
Dumnezeu l-a întâlnit acolo ¸si viziunea Sa a fost plin˘a de scene
de o slav˘a nepieritoare. Dumnezeu îng˘aduie ca încerc˘arile s˘a vin˘a
asupra poporului S˘au pentru ca, prin statornicia ¸si ascultarea lor,
ei s˘a fie îmbog˘a¸ti¸ti spiritual, iar prin exemplul lor s˘a fie o surs˘a de
putere pentru al¸tii. „Eu ¸stiu gândurile pe care le am cu privire la
voi, gânduri de pace ¸si nu de nenorocire“ (
Ieremia 29, 11
). Chiar
acele încerc˘ari, care pun cel mai sever la prob˘a credin¸ta noastr˘a ¸si
ne fac adesea s˘a credem c˘a Dumnezeu ne-a uitat, au menirea s˘a ne
apropie mai mult de Hristos, ca s˘a l˘as˘am toate poverile noastre la
picioarele Lui ¸si s˘a ajungem s˘a avem parte de pacea pe care El ne-o
d˘a în schimb.
Dumnezeu încearc˘a totdeauna pe poporul S˘au în cuptorul su-
ferin¸tei. În dogoarea focului din cuptor se separ˘a zgura de aurul
adev˘arat al caracterului cre¸stin. Isus este Acela care supravegheaz˘a
atent încercarea; El ¸stie ce este necesar pentru cur˘a¸tirea metalului
pre¸tios pentru ca el s˘a reflecte str˘alucirea iubirii Sale. Dumnezeu θsi