Basic HTML Version
Avraam în Canaan
125
În acele vremuri de demult, tat˘al era conduc˘atorul ¸si preotul
familiei sale ¸si exercita autoritatea asupra copiilor s˘ai, chiar ¸si dup˘a
ce ace¸stia î¸si aveau propriile lor familii. Urma¸sii s˘ai erau înv˘a¸ta¸ti
s˘a priveasc˘a la el ca la conduc˘atorul lor, atât în problemele religi-
oase, cât ¸si în cele p˘amânte¸sti. Avraam s-a str˘aduit s˘a perpetueze
acest sistem patriarhal de conducere, deoarece el tindea s˘a p˘astreze
cunoa¸sterea de Dumnezeu. Era necesar ca membrii familiei s˘a fie
lega¸ti laolalt˘a, pentru a ridica o barier˘a împotriva idolatriei ce ajun-
sese a¸sa de r˘aspândit˘a ¸si atât de înr˘ad˘acinat˘a. Avraam a c˘autat, prin
toate mijloacele ce-i st˘ateau la dispozi¸tie, s˘a-i p˘azeasc˘a pe locui-
torii taberei sale de a avea leg˘aturi cu p˘agânii ¸si de a fi martori ai
practicilor lor idolatre, c˘aci el ¸stia c˘a familiarizarea cu r˘aul avea s˘a
strice pe nesim¸tite principiile. Se avea cea mai mare grij˘a ca orice
form˘a a falsei religii s˘a fie ¸tinut˘a cât mai departe de ei ¸si ca mintea
s˘a fie impresionat˘a de maiestatea ¸si slava viului Dumnezeu, ca fiind
singurul vrednic de adorare.
Era o m˘asur˘a în¸teleapt˘a, pe care Dumnezeu personal o luase,
aceea de a desp˘ar¸ti pe poporul S˘au, atât cât era cu putin¸t˘a acest lucru,
de leg˘atura cu p˘agânii, f˘acând din ei un popor ce tr˘aia separat ¸si care
nu se num˘ara printre celelalte na¸tiuni. El l-a desp˘ar¸tit pe Avraam
de rudeniile lui idolatre, pentru ca patriarhul s˘a-¸si poat˘a forma ¸si
educa familia departe de influen¸tele seduc˘atoare ce i-ar fi înconjurat
[142]
în Mesopotamia ¸si pentru ca adev˘arata credin¸t˘a s˘a fie p˘astrat˘a de
c˘atre urma¸sii s˘ai din genera¸tie în genera¸tie, în toat˘a cur˘a¸tia ei.
Afec¸tiunea lui Avraam pentru copiii s˘ai ¸si pentru casa sa l-a
f˘acut s˘a le apere credin¸ta lor religioas˘a, s˘a le dea o cunoa¸stere a
legilor divine, ca fiind mo¸stenirea cea mai pre¸tioas˘a pe care le-o
putea transmite, ¸si prin ei-lumii. To¸ti erau înv˘a¸ta¸ti c˘a se aflau sub
conducerea Dumnezeului cerului. De aceea, nu trebuia s˘a existe
nici un fel de ap˘asare din partea p˘arin¸tilor, iar din partea copiilor,
nici un fel de neascultare. Legea lui Dumnezeu trasase fiec˘aruia în
parte îndatoririle lui ¸si numai prin ascultare de ea putea cineva s˘a-¸si
asigure fericirea sau prosperitatea.
Exemplul s˘au personal, influen¸ta t˘acut˘a a vie¸tii lui zilnice erau o
lec¸tie permanent˘a. Cinstea sa ne¸sov˘aielnic˘a, bun˘atatea ¸si polite¸tea lui
neegoist˘a, care câ¸stigaser˘a admira¸tia împ˘ara¸tilor, erau manifestate
în familie. Via¸ta lui radia în jur un parfum, o noble¸te ¸si o frumuse¸te
a caracterului, care spuneau tuturor c˘a el era în leg˘atur˘a cu Cerul. El