Basic HTML Version
în aceste condi¸tii mai mult decât atunci când apostolii erau ei în¸si¸si
prezen¸ti ¸si activi
.
G˘asim o alt˘a declara¸tie a apostolului Pavel în epistola sa c˘atre
comunitatea din Corint, care arat˘a c˘a populara concep¸tie a activit˘a¸tii
temporare a darurilor spirituale nu poate fi corect˘a. Exist˘a contrastul
acesta între starea prezent˘a, imperfect˘a, ¸si cea glorioas˘a ¸si nemuri-
toare, la care — în final — vor ajunge cei mântui¸ti. El spune:
.
„C˘aci
[26]
cunoa¸stem în parte ¸si proorocim în parte; dar când va veni ce este
des˘avâr¸sit, acest «în parte» se va sfâr¸si“ (
1 Corinteni 13, 9.10
). Mai
departe, el ilustreaz˘a aceast˘a stare, comparând-o cu perioada copil˘a-
riei, cu fragilitatea ¸si imaturitatea ei în gândire ¸si ac¸tiune; iar starea
de des˘avâr¸sire o compar˘a cu starea de om mare, cu viziunea ei tot
mai clar˘a, cu maturitatea ¸si puterea ei. El claseaz˘a darurile spirituale
printre acele lucruri care sunt necesare în aceast˘a stare prezent˘a de
imperfec¸tiune, dar de care nu vom mai avea nevoie atunci când vom
ajunge în acea des˘avâr¸sit˘a stare. „Acum“, spune el, „vedem ca într-o
oglind˘a, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fa¸t˘a c˘atre fa¸t˘a.
Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoa¸ste pe deplin a¸sa cum am
fost ¸si eu cunoscut pe deplin“ (
1 Corinteni 13, 12
). Apoi, el arat˘a ce
daruri sunt adaptate pentru starea de nemurire ¸si care vor exista, ¸si
anume credin¸ta, n˘adejdea ¸si dragostea, „aceste trei ... dar cea mai
mare dintre ele este dragostea“ (v.13)
.
Aceasta explic˘a limbajul din versetul 8: „Dragostea nu va pieri
niciodat˘a“, harul iubirii divine va r˘amâne pururi; el este slava care va
încorona viitorul omului, în starea sa de nemurire; dar „proorociile
se vor sfâr¸si“, adic˘a va veni un timp când profe¸tiile nu vor mai fi
nicidecum de trebuin¸t˘a, ¸si darul profetic, ca unul dintre instrumentele
ce au ajutat biserica, nu va mai fi nevoie s˘a fie exercitat; „limbile vor
înceta“, aceasta înseamn˘a c˘a darul limbilor nu va mai fi niciodat˘a de
trebuin¸t˘a; „cuno¸stin¸ta va avea sfâr¸sit“, deci cuno¸stin¸ta, nu în¸teleas˘a
în mod abstract, ci cuno¸stin¸ta care este un dar al Duhului Sfânt, se
va dovedi inutil˘a, datorit˘a des˘avâr¸sitei cunoa¸steri cu care vom fi
înzestra¸ti în Împ˘ar˘a¸tia cea ve¸snic˘a a lui Dumnezeu
.
Acum, deci, dac˘a ne situ˘am pe pozi¸tia c˘a darurile spirituale au
încetat s˘a se mai manifeste o dat˘a cu încheierea perioadei biseri-
cii apostolice, nemaifiind necesare, atunci accept˘am concep¸tia c˘a
perioada bisericii apostolice a fost perioada slab˘a, copil˘areasc˘a a
bisericii, când totul era v˘azut ca într-o oglind˘a, în chip întunecos; iar