Basic HTML Version
Distrugerea Sodomei
145
cetatea nelegiuit˘a, i s-a p˘arut c˘a a fost prea aspru tratat˘a, deoarece
averea, pentru care avusese nevoie de ani de zile ca s-o strâng˘a, avea
s˘a fie l˘asat˘a prad˘a nimicirii. În loc s˘a primeasc˘a cu recuno¸stin¸t˘a
eliberarea, ea privi sfid˘ator înapoi, ca o manifestare a dorin¸tei dup˘a
via¸ta acelora care au respins avertizarea divin˘a. P˘acatul ei a dovedit
[162]
c˘a nu era vrednic˘a de via¸ta pentru a c˘arei p˘astrare ea avea atât de
pu¸tin˘a recuno¸stin¸t˘a.
Ar trebui s˘a ne ferim de a trata cu u¸sur˘atate m˘asurile pline de har
ale lui Dumnezeu pentru mântuirea noastr˘a. Sunt cre¸stini care spun:
„Nu am pl˘acere de mântuire dac˘a nu sunt mântui¸ti împreun˘a cu mine
so¸tul ¸si copiii mei“. Ei consider˘a c˘a cerul n-ar fi cer pentru ei, f˘ar˘a
prezen¸ta acelora care le sunt a¸sa de scumpi. Dar oare au ace¸stia,
care cultiv˘a astfel de sim¸t˘aminte, o concep¸tie clar˘a a leg˘aturii lor cu
Dumnezeu, având în vedere marea Sa bun˘atate ¸si mil˘a fa¸t˘a de ei?
Au uitat ei oare c˘a sunt lega¸ti, prin cele mai puternice leg˘aturi ale
iubirii, ale onoarei ¸si ale credincio¸siei, s˘a slujeasc˘a Creatorului ¸si
R˘ascump˘ar˘atorului lor? Chemarea harului se adreseaz˘a tuturor; ¸si,
pentru c˘a prietenii no¸stri resping iubirea st˘aruitoare a Mântuitorului,
s˘a o lep˘ad˘am oare ¸si noi? Mântuirea sufletului este pre¸tioas˘a. Hristos
a pl˘atit un pre¸t nespus de mare pentru mântuirea noastr˘a ¸si nici unul
dintre cei ce apreciaz˘a valoarea acestui mare sacrificiu sau valoarea
sufletului nu va dispre¸tui harul pe care Dumnezeu îl ofer˘a, numai
pentru faptul c˘a al¸tii aleg s˘a fac˘a a¸sa. Tocmai faptul c˘a al¸tii nu iau în
seam˘a cerin¸tele Lui drepte ar trebui s˘a ne trezeasc˘a la o mai mare
st˘aruin¸t˘a, ca noi în¸sine s˘a-L onor˘am pe Dumnezeu ¸si s˘a-i conducem
pe to¸ti aceia pe care îi putem determina ca s˘a primeasc˘a iubirea Lui.
„R˘as˘area soarele pe p˘amânt, când a intrat Lot în ¸Toar“ (
Ver 23
).
Razele str˘alucitoare ale dimine¸tii p˘areau c˘a vestesc numai prospe-
ritate ¸si pace pentru cet˘a¸tile din câmpie. Forfota unei vie¸ti active
începu pe str˘azi; oamenii mergeau pe diferitele lor c˘ai, preocupa¸ti de
treburile sau pl˘acerile zilei. Ginerii lui Lot f˘aceau haz de temerile ¸si
avertiz˘arile b˘atrânului slab de minte. Deodat˘a ¸si în mod nea¸steptat,
ca ¸si când un tr˘asnet ar bubui dintr-un cer f˘ar˘a nori, izbucni furtuna.
Domnul a început s˘a plou˘a foc ¸si pucioas˘a din cer asupra cet˘a¸tilor
¸si asupra câmpiei roditoare; palatele ¸si templele ei, locuin¸tele ei
costisitoare, gr˘adinile ¸si viile, cum ¸si mul¸timile vesele ¸si c˘aut˘atoare
de pl˘aceri, care numai cu o noapte înainte insultaser˘a pe trimi¸sii
cerului — totul a fost mistuit. Fumul vâlv˘at˘aii se în˘al¸ta asemenea