Basic HTML Version
Distrugerea Sodomei
149
itorilor lumii va lep˘ada mila lui Dumnezeu ¸si va fi cople¸sit˘a de o
pieire grabnic˘a ¸si f˘ar˘a sc˘apare. Dar aceia care iau seama la avertizare
vor locui „sub ocrotirea Celui Prea Înalt“ ¸si se vor odihni „la umbra
Celui Atotputernic“. Adev˘arul Lui va fi scutul ¸si pav˘aza lor. Pentru ei
f˘ag˘aduin¸ta sun˘a: „Îl voi s˘atura cu via¸t˘a lung˘a“ (
Psalmii 91, 1
.4.16).
Lot a locuit pentru scurt˘a vreme în ¸Toar. Aici predomina nele-
giuirea ca ¸si în Sodoma ¸si el s-a temut s˘a r˘amân˘a acolo, ca nu cumva
cetatea s˘a fie ¸si ea nimicit˘a. Nu mult dup˘a aceea, ¸Toar a fost ¸si ea
nimicit˘a, a¸sa cum a inten¸tionat Dumnezeu. Lot s-a îndreptat spre
mun¸ti ¸si a locuit într-o pe¸ster˘a, lipsit de toate lucrurile acelea de dra-
gul c˘arora el a îndr˘aznit s˘a-¸si supun˘a familia influen¸telor unei cet˘a¸ti
stricate. Dar blestemul Sodomei l-a urm˘arit chiar ¸si aici. Purtarea
p˘ac˘atoas˘a a fiicelor sale a fost o urmare a întov˘ar˘a¸sirilor rele din
locul acela stricat. Corup¸tia moral˘a din acel loc se între¸tesuse atât
[168]
de mult cu caracterul lor, încât n-au putut face deosebire între bine
¸si r˘au. Singurii urma¸si ai lui Lot, moabi¸tii ¸si amoni¸tii, au fost tri-
buri stricate, idolatre, r˘azvr˘atite împotriva lui Dumnezeu ¸si vr˘ajma¸si
înver¸suna¸ti ai poporului S˘au.
Ce mare deosebire a fost între via¸ta lui Avraam ¸si aceea a lui Lot!
Cândva ei fuseser˘a tovar˘a¸si, închinându-se la acela¸si altar, locuind
unul lâng˘a altul în corturile lor de peregrini; dar cât de departe erau
acum unul fa¸t˘a de cel˘alalt! Lot î¸si alesese Sodoma pentru pl˘acerile
ei ¸si pentru câ¸stig. P˘ar˘asind altarul lui Avraam ¸si jertfele zilnice
aduse viului Dumnezeu, el le îng˘aduise copiilor s˘ai s˘a se amestece
cu ni¸ste oameni strica¸ti ¸si idolatri; cu toate acestea, el p˘astrase în
inima sa temerea de Dumnezeu, deoarece Sfânta Scriptur˘a îl de-
clar˘a ca fiind un om „neprih˘anit“; sufletul s˘au drept era întristat de
vorbirea nelegiuit˘a ce-i sup˘ara zilnic auzul, cum ¸si de violen¸ta ¸si
crimele pe care era neputincios s˘a le împiedice. În cele din urm˘a
el a fost mântuit ca „un t˘aciune scos din foc“ (
Zaharia 3, 2
), dar
lipsit de averile lui, de so¸tia ¸si copiii s˘ai, locuind în pe¸steri asemenea
animalelor s˘albatice, acoperit de ru¸sine tocmai la b˘atrâne¸te; ¸si a dat
lumii nu un neam de oameni neprih˘ani¸ti, ci dou˘a na¸tiuni idolatre, în
vr˘ajm˘a¸sie cu Dumnezeu ¸si r˘azboindu-se cu poporul S˘au, pân˘a când,
cupa nelegiuirilor lor fiind umplut˘a, au fost date nimicirii. Cât de
teribile au fost rezultatele ce au urmat unui pas neîn¸telept!
În¸teleptul spune: „Nu te chinui ca s˘a te îmbog˘a¸te¸sti, nu-¸ti pune
priceperea în aceasta“. „Cel lacom de câ¸stig î¸si tulbur˘a casa, dar cel