Basic HTML Version
Iacov ¸si Esau
161
care avea s˘a mo¸steneasc˘a binecuvânt˘arile lui trebuia s˘a-¸si con-
sacre întreaga via¸t˘a în slujba lui Dumnezeu. Asemenea lui Avraam,
el trebuia s˘a fie ascult˘ator de cerin¸tele divine. În c˘as˘atorie, în re-
la¸tiile sale familiale, în via¸ta public˘a, el trebuia s˘a cear˘a sfat de la
Dumnezeu.
Isaac a f˘acut cunoscut fiilor s˘ai privilegiile ¸si condi¸tiile acestea
¸si a ar˘atat în mod l˘amurit c˘a Esau, fiind cel mai mare, era îndrep-
t˘a¸tit la dreptul de întâi n˘ascut. Esau îns˘a nu avea nici o pl˘acere de
consacrare, nici o înclina¸tie spre o via¸t˘a religioas˘a. Cerin¸tele care
înso¸teau dreptul spiritual de întâi n˘ascut erau pentru el nedorite, ba
chiar o restric¸tie urât˘a de el. Legea lui Dumnezeu, care era condi¸tia
leg˘amântului divin cu Avraam, era privit˘a de c˘atre Esau ca un jug al
robiei. Hot˘arât s˘a-¸si împlineasc˘a poftele, nimic nu dorea el a¸sa de
mult ca libertatea de a face ce-i place. Pentru el, puterea ¸si bog˘a¸tia,
petrecerile ¸si dezm˘a¸tul constituiau fericirea. El se f˘alea cu libertatea
neîngr˘adit˘a a vie¸tii sale s˘albatice ¸si hoinare. Rebeca î¸si amintea
cuvintele îngerului ¸si citea cu o mai clar˘a în¸telegere caracterul fiilor
s˘ai decât o f˘acea so¸tul ei. Ea era convins˘a c˘a mo¸stenirea f˘ag˘aduin¸tei
divine era rânduit˘a lui Iacov. Ea îi repet˘a lui Isaac cuvintele înge-
rului, dar sentimentele tat˘alui erau îndreptate asupra fiului s˘au mai
mare ¸si el r˘amase neclintit în planurile lui.
Iacov aflase de la mama sa descoperirea divin˘a, ¸si anume c˘a
dreptul de întâi n˘ascut avea s˘a-i revin˘a, ¸si a fost umplut de o negr˘ait˘a
dorin¸t˘a dup˘a privilegiile pe care acesta i le-ar fi conferit. Nu averile
tat˘alui erau acelea dup˘a care umbla el; obiectul dorin¸tei lui înfocate
era dreptul spiritual de întâi n˘ascut. Comuniunea cu Dumnezeu, a¸sa
cum f˘acuse neprih˘anitul Avraam, s˘a aduc˘a jertfa de isp˘a¸sire pentru
familia sa, s˘a fie p˘arintele poporului ales ¸si al lui Mesia cel f˘ag˘aduit
¸si s˘a mo¸steneasc˘a bunurile nepieritoare cuprinse în binecuvânt˘arile
leg˘amântului-acestea erau privilegiile ¸si onorurile ce insuflau cele
mai aprinse dorin¸te ale sale. Mintea sa alerga tot mereu înainte, în
viitor, c˘autând s˘a prind˘a binecuvânt˘arile lui nev˘azute.
Cu tainic dor, el asculta tot ceea ce tat˘al s˘au povestea cu privire
la dreptul spiritual de întâi n˘ascut; el p˘astra cu grij˘a ceea ce aflase
de la mama sa. Zi ¸si noapte subiectul acesta ocupa mintea sa, pân˘a
când a devenit interesul care a absorbit întreaga sa via¸t˘a. Dar, în timp
ce pre¸tuia binecuvânt˘arile ve¸snice mai mult decât cele trec˘atoare,
Iacov nu avea o cunoa¸stere experimental˘a a lui Dumnezeu, pe care-L