Basic HTML Version
186
Patriarhi ¸si profe¸ti
Dumnezeu a f˘acut ca o groaz˘a s˘a pun˘a st˘apânire pe locuitorii
¸t˘arii, astfel încât ei n-au încercat s˘a r˘azbune m˘acelul de la Sihem.
C˘al˘atorii au sosit la Betel nev˘at˘ama¸ti. Aici Dumnezeu i S-a ar˘atat din
nou lui Iacov ¸si s-a reînnoit leg˘amântul f˘ag˘aduit. „ ¸Si Iacov a ridicat
un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un
stâlp de piatr˘a“ (
Ver 14
).
La Betel, Iacov a plâns pierderea uneia care a fost timp înde-
lungat un membru de cinste al familiei tat˘alui s˘au, ¸si anume doica
Rebec˘ai, Debora, care o înso¸tise pe st˘apâna ei din Mesopotamia
în ¸tara Canaanului. Prezen¸ta acestei femei în vârst˘a fusese pentru
Iacov o leg˘atur˘a pre¸tioas˘a ce-l lega de via¸ta din tinere¸tea sa ¸si în
mod deosebit de mama sa, a c˘arei dragoste pentru el fusese atât de
puternic˘a ¸si bun˘a. Debora a fost îngropat˘a cu o a¸sa de mare jale,
încât stejarul sub care i-a fost f˘acut mormântul a fost numit „Stejarul
jalei“. Nu trebuie trecut cu vederea faptul c˘a amintirea vie¸tii ei de
credincioas˘a slujire ¸si jalea la moartea acestui prieten al familiei au
fost socotite vrednice s˘a fie p˘astrate în Cuvântul lui Dumnezeu.
De la Betel era o c˘al˘atorie de numai dou˘a zile pân˘a la Hebron,
dar ea i-a adus lui Iacov o mare durere, prin moartea Rahelei. El
slujise de dou˘a ori câte ¸sapte ani de dragul ei ¸si dragostea lui a
f˘acut ca munca s˘a fie u¸soar˘a. Cât de profund˘a ¸si statornic˘a a fost
acea iubire s-a v˘azut atunci când, dup˘a mult timp, când Iacov se
afla aproape de moarte în Egipt, Iosif a venit s˘a-¸si viziteze tat˘al,
iar b˘atrânul patriarh, privind înapoi la propria sa via¸t˘a, a spus: „La
întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lâng˘a mine,
în ¸tara Canaan, la o dep˘artare bunicic˘a de Efrata; ¸si am îngropat-o
acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem“ (
Geneza 48, 7
).
Din istoria familiei, a vie¸tii sale lungi ¸si pline de necazuri, numai
pierderea Rahelei a fost amintit˘a.
Mai înainte de moartea ei, Rahela a dat na¸stere celui de-al doilea
fiu al s˘au. Cu ultima sa r˘asuflare de via¸t˘a, ea a numit copilul Ben-Oni,
„fiul durerii mele“. Dar tat˘al s˘au l-a numit Beniamin, „fiul dreptei“,
sau „t˘aria mea“. Rahela a fost îngropat˘a acolo unde a murit ¸si un
stâlp a fost ridicat pe locul acela pentru a-i p˘astra amintirea.
Pe drumul spre Efrata, o alt˘a nelegiuire întunecat˘a a mânjit fa-
milia lui Iacov, care a f˘acut ca lui Ruben, fiul s˘au întâi n˘ascut, s˘a i se
refuze privilegiile ¸si cinstea dreptului de întâi n˘ascut.
[207]