Basic HTML Version
Iosif ¸si fra¸tii s˘ai
219
fi avut sub control evenimentele, ca ele s˘a fie spre slava Sa ¸si binele
omului.
Dup˘a cum Iosif a fost vândut p˘agânilor de c˘atre propriii s˘ai
fra¸ti, la fel ¸si Hristos a fot vândut în mâinile celor mai înver¸suna¸ti
[240]
vr˘ajma¸si ai S˘ai de c˘atre unul dintre ucenicii S˘ai. Lui Iosif i-au fost
aduse acuza¸tii neadev˘arate ¸si a fost aruncat în temni¸t˘a datorit˘a virtu¸tii
sale; tot a¸sa ¸si Hristos a fost dispre¸tuit ¸si respins pentru c˘a via¸ta Lui
neprih˘anit˘a ¸si plin˘a de lep˘adare de sine a fost o mustrare pentru p˘acat.
Cu toate c˘a nu se f˘acea vinovat de nici un r˘au, el a fost condamnat
pe temeiul unor m˘arturii mincinoase. Iar r˘abdarea ¸si blânde¸tea lui
Iosif, date pe fa¸t˘a în timp de nedreptate ¸si opresiune, bucuria lui
de a ierta ¸si nobila bun˘avoin¸t˘a fa¸t˘a de comportarea nenatural˘a a
fra¸tilor s˘ai reprezint˘a r˘abdarea Mântuitorului, care nu S-a plâns în
fa¸ta r˘aut˘a¸tii ¸si necuviin¸tei oamenilor r˘ai, ¸si iertarea Sa, acordat˘a nu
numai uciga¸silor S˘ai, ci tuturor acelora care vin la El, m˘arturisindu-¸si
p˘acatele ¸si c˘autând iertare.
Iosif a mai tr˘ait cincizeci ¸si cinci de ani dup˘a moartea tat˘alui
s˘au. El a tr˘ait s˘a-i vad˘a „pe fiii lui Efraim pân˘a la al treilea neam; ¸si
fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au n˘ascut pe genunchii lui“ (
Ver
22-23
). El a fost martor la cre¸sterea ¸si prosperitatea poporului s˘au
¸si în to¸ti ace¸sti ani credin¸ta sa în faptul c˘a Dumnezeu va readuce pe
Israel în ¸tara f˘ag˘aduin¸tei a fost nezdruncinat˘a.
Când a sim¸tit c˘a i se apropie sfâr¸situl, el ¸si-a chemat rudele în
jurul s˘au. Oricât de onorat fusese în ¸tara lui faraon, Egiptul nu era
pentru el decât locul exilului s˘au; ultimul act al vie¸tii sale urma s˘a
arate c˘a el ¸si-a legat soarta de Israel. Ultimele lui cuvinte au fost:
„Dumnezeu v˘a va cerceta ¸si v˘a va face s˘a v˘a sui¸ti din ¸tara aceasta în
¸tara pe care a jurat c˘a o va da lui Avraam, lui Isaac ¸si lui Iacov“ (
Ver
24
). ¸Si el lu˘a un jur˘amânt solemn din partea copiilor lui Israel c˘a îi
vor duce oasele cu ei, în ¸tara Canaanului. „Iosif a murit în vârst˘a de
o sut˘a zece ani. L-au îmb˘als˘amat ¸si l-au pus într-un sicriu în Egipt“
(
Ver 26
). Iar în decursul veacurilor de trud˘a care au urmat, acel sicriu,
un aduc˘ator aminte al cuvintelor rostite de Iosif pe patul de moarte,
a m˘arturisit pentru Israel c˘a ei erau numai c˘al˘atori în Egipt ¸si i-a
îndemnat s˘a-¸si p˘astreze n˘adejdea a¸tintit˘a asupra ¸t˘arii F˘ag˘aduin¸tei,
pentru c˘a timpul eliber˘arii avea s˘a vin˘a cu siguran¸t˘a.
[241]