Basic HTML Version
Moise
231
silnicie de la izraeli¸ti ¸si, cum ace¸stia din urm˘a trebuia s˘a porneasc˘a
în c˘al˘atorie spre noul lor c˘amin, era numai drept ca ei s˘a cear˘a plata
pentru anii lor de munc˘a grea. Ei trebuia s˘a cear˘a obiecte de pre¸t,
care puteau fi duse u¸sor, ¸si Dumnezeu avea s˘a-i fac˘a s˘a capete trecere
înaintea egiptenilor. Minunile mari care aveau s˘a fie s˘avâr¸site pentru
eliberarea lor aveau s˘a-i umple de groaz˘a pe opresori, astfel încât
cererile robilor aveau s˘a fie împlinite.
Moise a v˘azut înaintea sa greut˘a¸ti ce p˘areau de netrecut. Ce
dovad˘a îi putea da el poporului c˘a într-adev˘ar Dumnezeu l-a trimis?
„Iat˘a“, a zis el, „c˘a n-au s˘a m˘a cread˘a, nici n-au s˘a asculte de glasul
meu. Ci vor zice: «Nu ¸ti s-a ar˘atat Domnul»“ (
Exodul 4, 1
). I s-au
dat acum dovezi care apelau la sim¸turile lui. I s-a spus s˘a arunce
toiagul la p˘amânt. Când a f˘acut acest lucru, „toiagul s-a pref˘acut
într-un ¸sarpe; ¸si Moise fugea de el“ (
Ver 3
). I s-a poruncit s˘a-l prind˘a
¸si acesta s-a f˘acut din nou toiag, în mâna sa.
[254]
A fost îndemnat s˘a-¸si vâre mâna în sân. El a ascultat ¸si când „a
scos-o, mâna i se acoperise de lepr˘a ¸si se f˘acuse alb˘a ca z˘apada“.
Spunându-i-se s˘a o pun˘a din nou în sân, el a v˘azut, dup˘a ce a scos-
o, c˘a se f˘acuse la fel ca cealalt˘a. Prin aceste semne, Domnul l-a
asigurat pe Moise c˘a atât propriul S˘au popor, cât ¸si faraon aveau s˘a
fie convin¸si c˘a Cineva mai puternic decât împ˘aratul Egiptului Se
descoperea în mijlocul lor.
Dar slujitorul lui Dumnezeu era înc˘a cople¸sit la gândul lucr˘arii
minunate ¸si neobi¸snuite ce-i st˘atea înainte. În îngrijorarea ¸si teama
sa, el a încercat s˘a prezinte ca o scuz˘a neîndemânarea sa de a vorbi
curg˘ator: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea u¸soar˘a; ¸si
cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alalt˘aieri, nici m˘acar de când
vorbe¸sti Tu robului T˘au; c˘aci vorba ¸si limba îmi sunt încurcate“ (
Ver
10
). El fusese plecat de atâta timp din Egipt, încât nu mai cuno¸stea
bine ¸si nici nu mai putea folosi curg˘ator limba aceasta, ca atunci
când se afla în mijlocul lor.
Domnul i-a zis: „Cine a f˘acut gura omului? ¸Si cine face pe om
mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?“ (
Ver 11
).
La aceasta a mai fost ad˘augat˘a ¸si o alt˘a asigurare a ajutorului divin:
„Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta, ¸si te voi înv˘a¸ta ce vei avea de spus“
(
Ver 12
). Dar Moise înc˘a mai insista s˘a fie aleas˘a o alt˘a persoan˘a
mai competent˘a. La început, aceste scuze izvorau din umilin¸ta ¸si
din sim¸t˘amântul nevredniciei; dar, dup˘a ce Domnul f˘ag˘aduise c˘a va