Basic HTML Version
244
Patriarhi ¸si profe¸ti
sem˘anat-o atunci când a respins cea dintâi minune, ¸si-a adus roadele.
St˘aruind s˘a mearg˘a pe propria sa cale, trecând de la o treapt˘a a
înc˘ap˘a¸tân˘arii la alta, inima i s-a împietrit tot mai mult, pân˘a când a
trebuit s˘a vad˘a chipurile reci, moarte, ale primilor n˘ascu¸ti.
Dumnezeu le vorbe¸ste oamenilor prin slujitorii S˘ai, dându-le
sfaturi ¸si avertiz˘ari ¸si mustrând p˘acatul. El le d˘a fiec˘aruia ocazia
s˘a-¸si îndrepte gre¸selile înainte ca acestea s˘a se fixeze în caracter; dar
dac˘a cineva refuz˘a s˘a fie îndreptat, puterea divin˘a nu se opune spre a
z˘ad˘arnici pornirile ac¸tiunilor proprii. Omul constat˘a c˘a este mai u¸sor
s˘a repete ce a mai f˘acut. El î¸si împietre¸ste inima împotriva influen¸tei
Duhului Sfânt. O nou˘a lep˘adare a luminii îl a¸seaz˘a într-o astfel de
situa¸tie, încât nici o influen¸t˘a, chiar mult mai puternic˘a, nu va fi în
stare s˘a lase asupra lui impresii d˘ainuitoare.
Acela care a cedat o dat˘a ispitei va ceda mult mai u¸sor a doua
oar˘a. Orice repetare a p˘acatului sl˘abe¸ste puterea de rezisten¸t˘a, orbe¸ste
ochii ¸si în˘abu¸s˘a convingerile. Fiecare s˘amân¸t˘a a satisfacerii poftelor,
care este sem˘anat˘a, va aduce roade. Dumnezeu nu face nici o minune
pentru a împiedica un astfel de seceri¸s. „Ce seam˘an˘a omul, aceea
va ¸si secera“ (
Galateni 6, 7
). Acela care d˘a pe fa¸t˘a împietrire în
necredin¸t˘a, indiferen¸t˘a înc˘ap˘a¸tânat˘a fa¸t˘a de adev˘arul divin, nu face
altceva decât s˘a culeag˘a roadele a ceea ce el însu¸si a sem˘anat. A¸sa se
[269]
face c˘a mul¸timi de oameni ascult˘a cu o stoic˘a nep˘asare adev˘arurile
ce cândva le zguduiau sufletul. Ei au sem˘anat del˘asare ¸si împotrivire
fa¸t˘a de adev˘ar ¸si acum culeg roadele a ceea ce au sem˘anat.
Aceia care-¸si adorm o con¸stiin¸t˘a vinovat˘a cu gândul c˘a, atunci
când vor vrea, vor putea s˘a schimbe cursul r˘aului, care gândesc c˘a
pot lua în râs chem˘arile harului ¸si, cu toate acestea, inima s˘a le fie
din nou ¸si din nou mi¸scat˘a, fac lucrul acesta spre propria lor pierzare.
Ei gândesc c˘a, dup˘a ce ¸si-au pus toat˘a influen¸ta lor de partea marelui
r˘azvr˘atit, atunci când vin împrejur˘ari grele de tot, când primejdia îi
încol¸te¸ste din toate p˘ar¸tile, î¸si vor schimba direc¸tia. Dar lucrul acesta
nu se face a¸sa u¸sor. Experien¸ta, educa¸tia ¸si disciplina unei vie¸ti
l˘asate prad˘a poftelor p˘ac˘atoase le-au modelat într-atât caracterul,
încât ei nu mai pot atunci s˘a î¸si însu¸seasc˘a chipul lui Isus. Dac˘a n-ar
fi str˘alucit nici o lumin˘a pe c˘ararea lor, atunci situa¸tia lor ar fi fost cu
totul diferit˘a. Mila ar fi putut mijloci, dându-le ocazia s˘a primeasc˘a
invita¸tia ei; dar dup˘a ce lumina este mereu lep˘adat˘a ¸si dispre¸tuit˘a, în
cele din urm˘a ea le va fi retras˘a.