Basic HTML Version
250
Patriarhi ¸si profe¸ti
zicând: «Ie¸si, tu ¸si tot poporul care te urmeaz˘a!» Dup˘a aceea voi
ie¸si“ (
Exodul 11, 4-8
).
Înainte de aducerea la îndeplinire a acestei hot˘arâri prin Moise,
Domnul a dat îndrum˘ari copiilor lui Israel cu privire la plecarea lor
din Egipt ¸si, în mod deosebit, cu privire la ocrotirea lor de pedeapsa
care avea s˘a vin˘a. Fiecare familie, singur˘a sau împreun˘a cu altele, tre-
buia s˘a „junghie“ un miel sau un ied „f˘ar˘a cusur“ ¸si, cu un m˘anunchi
de isop, s˘a stropeasc˘a sângele lui pe „pragul de sus ¸si cei doi stâlpi ai
u¸sii“ casei, pentru ca îngerul nimicitor, venind la miezul nop¸tii, s˘a nu
intre în acea locuin¸t˘a. Ei trebuia s˘a m˘anânce carnea „fript˘a la foc“ cu
„azimi ¸si verde¸turi amare“, noaptea, dup˘a cum spusese Moise: „S˘a
ave¸ti mijlocul încins, înc˘al¸t˘amintele în picioare ¸si toiagul în mân˘a; ¸si
s˘a-l mânca¸ti în grab˘a, c˘aci sunt Pa¸stele Domnului“ (
Exodul 12, 11
).
Domnul a zis: „În noaptea aceea Eu voi trece prin ¸tara Egiptului
¸si voi lovi pe to¸ti întâii n˘ascu¸ti din ¸tara Egiptului, de la oameni pân˘a
la dobitoace; ¸si voi face judecat˘a împotriva tuturor zeilor Egiptului....
Sângele v˘a va sluji ca semn pe casele unde ve¸ti fi. Eu voi vedea
sângele ¸si voi trece pe lâng˘a voi, a¸sa c˘a nu v˘a va nimici nici o urgie,
atunci când voi lovi ¸tara Egiptului“ (
Exodul 12, 12-13
).
În amintirea acestei mari eliber˘ari trebuia ca poporul Israel s˘a
¸tin˘a o s˘arb˘atoare în fiecare an, în toate genera¸tiile viitoare. „ ¸Si po-
menirea acestei zile s-o p˘astra¸ti ¸si s-o pr˘aznui¸ti printr-o s˘arb˘atoare
în cinstea Domnului; s-o pr˘aznui¸ti ca o lege ve¸snic˘a pentru urma¸sii
vo¸stri“ (
Exodul 12, 14
). Când ei aveau s˘a pr˘aznuiasc˘a aceast˘a s˘arb˘a-
toare în anii ce aveau s˘a vin˘a, trebuia s˘a le povesteasc˘a copiilor lor
istoria acestei mari eliber˘ari, a¸sa dup˘a cum le spusese Moise: „S˘a
r˘aspunde¸ti: «Este jertfa de Pa¸ste în cinstea Domnului, care a trecut
pe lâng˘a casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, ¸si
ne-a sc˘apat casele noastre»“ (
Exodul 12, 26-27
).
Pe lâng˘a acestea, întâii n˘ascu¸ti, atât dintre oameni, cât ¸si dintre
animale, trebuia s˘a fie ai Domnului, putând fi lua¸ti înapoi numai
printr-o r˘ascump˘arare, ca recunoa¸stere a faptului c˘a, atunci când
întâii n˘ascu¸ti ai Egiptului au pierit, ai lui Israel, de¸si au fost izb˘avi¸ti
în mod minunat, ar fi fost ¸si ei p˘arta¸si aceleia¸si sor¸ti, dac˘a nu s-ar
fi adus jertfa isp˘a¸sitoare. „C˘aci orice întâi n˘ascut este al Meu“, a
spus Domnul; „în ziua când am lovit pe to¸ti întâii n˘ascu¸ti din ¸tara
[275]
[276]
[277]
Egiptului, Mi-am închinat Mie pe to¸ti întâii n˘ascu¸ti din Israel, atât
dintre oameni, cât ¸si dintre dobitoace; ei vor fi ai Mei“ (
Numeri