Basic HTML Version
256
Patriarhi ¸si profe¸ti
„ ¸Si, dup˘a patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate o¸stile
Domnului au ie¸sit din ¸tara Egiptului“ (
Exodul 12, 41
). La plecarea
lor din Egipt, izraeli¸tii duceau cu ei o mo¸stenire pre¸tioas˘a, oasele lui
Iosif, care a¸steptaser˘a atât de mult timp împlinirea f˘ag˘aduin¸tei lui
Dumnezeu ¸si care, în timpul anilor întuneco¸si de robie, fuseser˘a o
aducere aminte a izb˘avirii lui Israel.
În loc de a urma calea direct˘a spre Canaan, care trecea prin
¸tara filistenilor, Domnul le-a îndreptat mersul spre miaz˘azi, spre
¸t˘armurile M˘arii Ro¸sii. „C˘aci a zis Dumnezeu: «S-ar putea s˘a-i par˘a
r˘au poporului v˘azând r˘azboiul ¸si s˘a se întoarc˘a în Egipt»“ (
Exodul
13, 17
). Dac˘a ar fi încercat s˘a treac˘a prin ¸tara filistenilor, înaintarea
lor ar fi fost stânjenit˘a, c˘aci filistenii îi considerau sclavi fugi¸ti de la
st˘apânii lor ¸si n-ar fi ezitat s˘a se r˘azboiasc˘a cu ei. Izraeli¸tii erau slab
preg˘ati¸ti pentru a se lupta cu poporul acela puternic ¸si r˘azboinic. De
asemenea, ei Îl cuno¸steau prea pu¸tin pe Dumnezeu ¸si aveau pu¸tin˘a
credin¸t˘a în El ¸si s-ar fi însp˘aimântat ¸si descurajat. Erau neînarma¸ti
¸si nedeprin¸si cu lupta, iar starea lor de spirit era deprimat˘a datorit˘a
îndelungatei lor robii; erau stânjeni¸ti de femei ¸si copii, de turme
¸si cirezi. Conducându-i pe drumul spre Marea Ro¸sie, Domnul S-a
descoperit ca un Dumnezeu al milei ¸si al în¸telepciunii.
„Au plecat din Sucot, ¸si au t˘ab˘arât la Etam, la marginea pustiei.
Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca s˘a-i c˘al˘au-
zeasc˘a pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca s˘a-i lumineze,
pentru ca s˘a mearg˘a ¸si ziua, ¸si noaptea. Stâlpul de nor nu se dep˘arta
dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nop-
¸tii“ (
Exodul 13, 20-22
). Psalmistul spune: „A întins un nor, ca s˘a-i
acopere, ¸si focul, ca s˘a lumineze noaptea“ (
Psalmii 105, 39
; a se
vedea, de asemenea,
1 Corinteni 10, 1-2
). Stindardul Conduc˘atorului
lor nev˘azut era totdeauna cu ei. Ziua, norul le ar˘ata calea sau se
întindea ca un acoper˘amânt deasupra mul¸timii. El servea ca ap˘arare
împotriva c˘aldurii arz˘atoare, iar prin r˘acoarea ¸si umezeala lui aducea
o înviorare milostiv˘a în de¸sertul ars de soare ¸si însetat. Noaptea, el
devenea un stâlp de foc, luminându-le tab˘ara ¸si asigurându-i f˘ar˘a
încetare de prezen¸ta divin˘a.
[283]
În unul dintre cele mai frumoase ¸si mai încurajatoare pasaje din
cartea profetului Isaia, se face referire la stâlpul de nor ¸si de foc, spre
a reprezenta grija lui Dumnezeu fa¸t˘a de poporul S˘au, în marea lupt˘a
final˘a cu puterile r˘aului. „Domnul va a¸seza peste toat˘a întinderea