Basic HTML Version
258
Patriarhi ¸si profe¸ti
strigau c˘atre Domnul, dar cea mai mare parte alergau la Moise cu
plângerile lor: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca s˘a nu mai fi fost
nevoie s˘a ne aduci s˘a murim în pustie? Ce ne-ai f˘acut, de ne-ai scos
din Egipt? Nu-¸ti spuneam noi în Egipt: «Las˘a-ne s˘a slujim ca robi
egiptenilor, c˘aci vrem mai bine s˘a slujim ca robi egiptenilor, decât
s˘a murim în pustie»?“ (
Exodul 14, 11-12
).
Moise s-a tulburat foarte mult v˘azând c˘a poporul s˘au d˘a pe fa¸t˘a
atât de pu¸tin˘a credin¸t˘a în Dumnezeu, în ciuda faptului c˘a în repetate
rânduri fusese martor la manifestarea puterii Sale spre binele lor.
Cum puteau ei s˘a-l învinuiasc˘a de primejdiile ¸si greut˘a¸tile situa¸tiei
lor, când el nu f˘acuse altceva decât s˘a urmeze porunca expres˘a a lui
Dumnezeu? Într-adev˘ar, nu exista nici o posibilitate de sc˘apare, decât
dac˘a Dumnezeu Însu¸si avea s˘a intervin˘a pentru izb˘avire; dar pentru
c˘a au fost adu¸si în aceast˘a situa¸tie datorit˘a faptului c˘a au ascultat
de îndrum˘arile divine, Moise nu se temea de urm˘ari. R˘aspunsul
s˘au lini¸stit ¸si plin de încredin¸tare adresat poporului a fost: „Nu v˘a
teme¸ti de nimic, sta¸ti pe loc ¸si ve¸ti vedea izb˘avirea pe care v-o va da
Domnul în ziua aceasta; c˘aci pe egiptenii ace¸stia, pe care-i vede¸ti
azi, nu-i ve¸ti mai vedea niciodat˘a. Domnul Se va lupta pentru voi;
dar voi, sta¸ti lini¸sti¸ti.“ (
Exodul 14, 13-14
).
Nu era un lucru u¸sor s˘a faci ca o¸stile lui Israel s˘a r˘amân˘a în
a¸steptare înaintea Domnului. Lipsi¸ti de disciplin˘a ¸si de st˘apânire
de sine, oamenii au ajuns violen¸ti ¸si nera¸tionali. Ei se a¸steptau s˘a
cad˘a repede în mâinile opresorilor, iar vaietele ¸si plângerile lor erau
zgomotoase ¸si puternice. Stâlpul cel minunat de nor fusese urmat ca
un semn de la Dumnezeu de a merge înainte; dar acum se întrebau
între ei dac˘a acesta nu prevestea cumva o mare nenorocire: c˘aci nu-i
dusese el oare de partea rea a muntelui, într-un loc unde nu exista
trecere? În felul acesta, îngerul lui Dumnezeu era pentru mintea lor
r˘at˘acit˘a ca un purt˘ator de nenorocire.
Dar deodat˘a, în timp ce o¸stile egiptene se apropiau, a¸steptându-
se s˘a fac˘a din ei o prad˘a u¸soar˘a, stâlpul de nor s-a ridicat în mod
maiestuos spre cer, a trecut peste izraeli¸ti ¸si a coborât între ei ¸si o¸stile
Egiptului. Un zid întunecos s-a a¸sezat între urm˘ari¸ti ¸si urm˘aritori.
[285]
[286]
[287]
Egiptenii nu mai puteau vedea nicidecum tab˘ara evreilor, fiind astfel
constrân¸si s˘a se opreasc˘a. Dar, pe când întunericul nop¸tii devenea
tot mai adânc, zidul de nor a devenit o mare lumin˘a pentru evrei,
inundând întreaga tab˘ar˘a cu o str˘alucire ca în timpul zilei.