Basic HTML Version
262
Patriarhi ¸si profe¸ti
La Templul pe care mâinile Tale
L-au întemeiat, Doamne!“ (
Exodul 15, 1-17
).
Asemenea unui glas din adâncuri s-a în˘al¸tat din pieptul marii
mul¸timi a lui Israel acea sublim˘a laud˘a. Ea a fost preluat˘a de femeile
lui Israel, Maria, sora lui Moise, fiind în frunte, când au pornit cu
[289]
timpane ¸si jucând. Departe, peste de¸sert ¸si mare r˘asuna refrenul feri-
cit, iar mun¸tii reverberau cuvintele lor de laud˘a. „Cânta¸ti Domnului,
c˘aci ¸Si-a ar˘atat slava“.
Acest cântec ¸si marea eliberare pe care el o s˘arb˘atore¸ste au f˘acut
o impresie de ne¸sters în memoria poporului evreu. Din veac în veac,
el a fost f˘acut s˘a r˘asune de c˘atre profe¸tii ¸si cânt˘are¸tii lui Israel,
m˘arturisind c˘a Domnul este t˘aria ¸si izb˘avirea acelora care se încred
în El. Acest cântec nu apar¸tine numai poporului iudeu. El arat˘a
înainte la nimicirea tuturor vr˘ajma¸silor neprih˘anirii ¸si la biruin¸ta
final˘a a Israelului lui Dumnezeu. Profetul de pe Patmos a privit
mul¸timea îmbr˘acat˘a în haine albe, pe cei care „st˘ateau biruitori“ pe
marea de sticl˘a amestecat˘a cu foc, având „al˘autele lui Dumnezeu în
mân˘a. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, ¸si cântarea
Mielului“ (
Apocalipsa 15, 2-3
).
„Nu nou˘a, nu nou˘a, ci Numelui T˘au d˘a slav˘a pentru bun˘atatea
Ta, pentru credincio¸sia Ta!“ (
Psalmii 115, 1
). Acesta era spiritul de
care era p˘atruns cântecul de eliberare al lui Israel ¸si este spiritul care
ar trebui s˘a s˘al˘a¸sluiasc˘a în inima tuturor acelora care Îl iubesc pe
Dumnezeu ¸si se tem de El. Eliberând sufletele noastre de sclavia
p˘acatului, Dumnezeu a lucrat pentru noi o eliberare mai mare decât
aceea a evreilor la Marea Ro¸sie. Ca ¸si mul¸timea evreilor, noi ar
trebui s˘a-L l˘aud˘am pe Domnul cu inima, cu sufletul ¸si cu vocea
pentru „lucr˘arile Sale minunate, f˘acute pentru fiii oamenilor“. Cei
care cuget˘a la îndur˘arile cele mari ale lui Dumnezeu ¸si care nu trec
cu vederea darurile Sale mai mici se vor încinge cu bucurie ¸si vor
cânta Domnului în inimile lor. Binecuvânt˘arile zilnice pe care le
primim din mâna lui Dumnezeu ¸si, mai presus de toate, moartea
isp˘a¸sitoare a lui Isus, ca s˘a aduc˘a fericirea ¸si cerul la îndemâna
noastr˘a, ar trebui s˘a constituie tema unei continue recuno¸stin¸te. Ce
mil˘a, ce iubire nem˘arginit˘a ne-a ar˘atat Dumnezeu nou˘a, unor p˘ac˘ato¸si
pierdu¸ti, legându-ne de El, spre a fi pentru El o comoar˘a deosebit˘a!
Ce sacrificiu a f˘acut R˘ascump˘ar˘atorul nostru, pentru ca noi s˘a putem
fi numi¸ti copii ai lui Dumnezeu! S˘a-L l˘aud˘am pe Dumnezeu pentru