Basic HTML Version
De la Marea Ro¸sie la Sinai
273
timp ce Moise, Aaron ¸si Hur st˘ateau pe un deal privind câmpul de
b˘ataie. Cu mâinile în˘al¸tate spre cer ¸si având toiagul lui Dumnezeu
în mâna dreapt˘a, Moise s-a rugat pentru izbânda armatelor lui Israel.
Cum b˘at˘alia continua, s-a observat c˘a atâta timp cât mâinile sale
erau ridicate, biruia Israel, iar atunci când erau coborâte, inamicul
ie¸sea înving˘ator.
Când Moise a obosit, Aaron ¸si Hur i-au ¸tinut mâinile în sus pân˘a
la apusul soarelui, iar inamicul a fost pus pe fug˘a. Sus¸tinând mâinile
lui Moise, Aaron ¸si Hur i-au ar˘atat poporului datoria sa de a-l sus¸tine
în lucrarea lui cea grea, în timp ce el avea s˘a primeasc˘a din partea
lui Dumnezeu cuvântul pe care s˘a li-l transmit˘a. ¸Si actul lui Moise
era de asemenea semnificativ, ar˘atând c˘a Dumnezeu ¸tine în mâinile
Sale destinul lor. Cât timp ei î¸si pun încrederea în El, El va lupta
pentru ei ¸si îi va supune pe vr˘ajma¸sii lor; dar când nu vor mai avea
încredere în El ¸si se vor încrede în propria lor putere, atunci ei vor fi
mai slabi decât aceia care nu-L cunosc pe Dumnezeu, iar vr˘ajma¸sii
lor îi vor birui.
Dup˘a cum evreii biruiau atunci când Moise în˘al¸ta mâinile spre
ceruri, mijlocind în favoarea lor, tot astfel Israelul lui Dumnezeu
va izbândi atunci când, prin credin¸t˘a, se va prinde puternic de t˘aria
marelui s˘au Sprijinitor. Cu toate acestea, puterea divin˘a trebuie s˘a
fie combinat˘a cu eforturi omene¸sti. Moise nu credea c˘a Dumnezeu
avea s˘a-i înfrâng˘a pe vr˘ajma¸sii lor în timp ce Israel r˘amânea inactiv.
În timp ce marele conduc˘ator mijlocea înaintea Domnului, Iosua ¸si
vitejii s˘ai osta¸si depuneau cele mai mari eforturi pentru a-i respinge
pe vr˘ajma¸sii lui Israel ¸si ai lui Dumnezeu.
Dup˘a înfrângerea amaleci¸tilor, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise:
„Scrie lucrurile acestea în carte, ca s˘a se p˘astreze aducerea aminte,
¸si spune lui Iosua c˘a voi ¸sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri“
(
Exodul 17, 14
). Chiar înaintea mor¸tii sale, marele conduc˘ator a
a¸sezat asupra poporului s˘au solemna îns˘arcinare: „Adu-¸ti aminte
ce ¸ti-a f˘acut Amalec pe drum, la ie¸sirea voastr˘a din Egipt: cum te-
a întâlnit pe drum, ¸si f˘ar˘a nici o team˘a de Dumnezeu, s-a aruncat
asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coad˘a, când
erai obosit ¸si sleit de puteri ... s˘a ¸stergi pomenirea lui Amalec de
sub ceruri; s˘a nu ui¸ti lucrul acesta“ (
Deuteronom 25, 17-19
). Cu
[300]
privire la acest popor r˘au, Domnul a declarat: „Mâna lui Amalec
este împotriva scaunului de domnie al Domnului“ (
Exodul 17, 16
).