Basic HTML Version
Legea dat ˘a lui Israel
285
îng˘aduit s˘a ai sclavi care nu erau israeli¸ti prin na¸stere, dar via¸ta ¸si
fiin¸ta lor erau ap˘arate cu grij˘a. Uciderea unui sclav trebuia pedepsit˘a;
r˘anirea unui sclav de c˘atre st˘apânul s˘au, chiar dac˘a n-ar fi fost decât
pierderea unui dinte, îl îndrept˘a¸tea s˘a fie eliberat.
Izraeli¸tii fuseser˘a ei în¸si¸si sclavi, ¸si acum, când urma s˘a aib˘a
robi care s˘a fie ai lor, trebuia s˘a se fereasc˘a de a se l˘asa prad˘a unui
spirit de cruzime ¸si de ap˘asare, de pe urma c˘aruia ei suferiser˘a de
la supraveghetorii lor egipteni. Amintirea amarei lor robii trebuia
s˘a-i fac˘a în stare s˘a se a¸seze în locul robului, f˘acându-i s˘a fie buni ¸si
milo¸si, s˘a se poarte cu al¸tii a¸sa cum ar fi dorit ca al¸tii s˘a se poarte cu
ei.
Dreptul v˘aduvelor ¸si al orfanilor era în mod deosebit ap˘arat,
avându-se o grij˘a duioas˘a cu privire la starea lor neajutorat˘a.
[311]
„Dac˘a-i asupre¸sti“, a spus Domnul, „¸si ei strig˘a la Mine dup˘a
ajutor, Eu le voi auzi strig˘atele; mânia Mea se va aprinde ¸si v˘a voi
nimici cu sabia; nevestele voastre vor r˘amâne v˘aduve, ¸si copiii vo¸stri
vor r˘amâne orfani“ (
Exodul 22, 23-24
). Str˘ainii care aveau s˘a se
uneasc˘a cu Israel trebuia s˘a fie ap˘ara¸ti de nedreptate sau ap˘asare.
„S˘a nu asupre¸sti pe str˘ain; ¸sti¸ti ce simte str˘ainul, c˘aci ¸si voi a¸ti fost
str˘aini în ¸tara Egiptului“ (
Exodul 23, 9
).
Luarea de dobând˘a de la s˘araci era oprit˘a. Haina unui om s˘arac
sau învelitoarea luat˘a z˘alog trebuia s˘a fie înapoiat˘a la c˘aderea serii.
Cel care se f˘acea vinovat de furt trebuia s˘a dea înapoi îndoit. Res-
pectul fa¸t˘a de judec˘ator ¸si conduc˘ator era obligatoriu, iar judec˘atorii
erau avertiza¸ti împotriva pervertirii judec˘a¸tii, sprijinirii unei cauze
nedrepte ¸si a lu˘arii de mit˘a. Calomnia ¸si bârfa erau interzise ¸si se
a¸steptau fapte de bun˘atate chiar ¸si fa¸t˘a de vr˘ajma¸sii personali.
Din nou i se amintea poporului despre obliga¸tia cea sfânt˘a a
Sabatului. Au fost rânduite s˘arb˘atorile anuale, la care to¸ti b˘arba¸tii
na¸tiunii trebuia s˘a se înf˘a¸ti¸seze înaintea Domnului, aducându-I da-
rurile lor de mul¸tumire ¸si primele roade ale bel¸sugului dat de El.
Scopul tuturor acestor rânduieli a fost ar˘atat: ele nu erau date pentru
c˘a a¸sa voia o arbitrar˘a putere suveran˘a; toate au fost date pentru
binele lui Israel. Domnul a spus: „S˘a-Mi fi¸ti ni¸ste oameni sfin¸ti“
(
Exodul 22, 31
), vrednici a fi recunoscu¸ti de c˘atre un Dumnezeu
sfânt.
Legile acestea trebuia s˘a fie scrise de Moise ¸si p˘astrate cu grij˘a, ca
temelie a legii na¸tionale ¸si, împreun˘a cu Cele Zece Porunci, pentru