Basic HTML Version
314
Patriarhi ¸si profe¸ti
Când prezen¸ta divin˘a s-a manifestat pe Sinai, slava Domnului
era asemenea focului mistuitor înaintea întregului Israel. Dar când
Domnul Hristos va veni în slav˘a cu sfin¸tii S˘ai îngeri, întregul p˘amânt
va str˘aluci de lumina teribil˘a a prezen¸tei Sale. „Dumnezeul nostru
vine ¸si nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, ¸si împrejurul
Lui o furtun˘a puternic˘a. El strig˘a spre ceruri sus ¸si spre p˘amânt, ca
s˘a judece pe poporul S˘au“ (
Psalmii 50, 3-4
). Un torent de foc va ie¸si
¸si va pleca dinaintea Lui, f˘acând ca elementele naturii s˘a se topeasc˘a
de c˘aldura cea mare, a¸sa cum se va întâmpla ¸si cu p˘amântul, iar
lucrurile care sunt pe el vor fi de asemenea arse. „La descoperirea
Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flac˘ar˘a de foc,
[340]
ca s˘a pedepseasc˘a pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu ¸si pe cei ce nu
ascult˘a de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos“ (
2 Tesaloniceni
1, 7-8
).
Niciodat˘a de când a fost omul creat nu s-a v˘azut o astfel de
manifestare a puterii divine ca atunci când a fost proclamat˘a Legea
pe Sinai. „S-a cutremurat p˘amântul, s-au topit cerurile, dinaintea lui
Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul
lui Israel“ (
Psalmii 68, 8
). În mijlocul celor mai teribile convulsii ale
naturii, vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trâmbi¸te, s-a auzit din
nor. Muntele se cl˘atina de la baz˘a spre vârf ¸si o¸stile lui Israel, palide
¸si tremurând de groaz˘a, s-au aruncat cu fe¸tele la p˘amânt. El, a c˘arui
voce scutura atunci p˘amântul, a declarat: „Voi mai cl˘atina înc˘a o
dat˘a nu numai p˘amântul, ci ¸si cerul“ (
Evrei 12, 26
). Sfânta Scriptur˘a
spune: „Domnul va r˘acni de sus; din Loca¸sul Lui cel sfânt“, „de se
zguduie cerurile ¸si p˘amântul“ (
Ieremia 25, 30
;
Ioel 3, 16
). În ziua
cea mare, ce st˘a s˘a vin˘a, cerurile se vor strânge „ca o carte de piele,
pe care o faci sul“ (
Apocalipsa 6, 14
). Chiar mun¸tii ¸si insulele vor fi
mutate din locurile lor. „P˘amântul se clatin˘a ca un om beat, tremur˘a
ca o colib˘a; p˘acatul lui îl apas˘a, cade ¸si nu se mai ridic˘a“ (
Isaia 24,
20
).
„De aceea, toate mâinile sl˘abesc ¸si orice inim˘a omeneasc˘a se
tope¸ste“, de aceea toate fe¸tele „s-au îng˘albenit“; „ei sunt n˘ap˘adi¸ti de
spaim˘a; îi apuc˘a chinurile ¸si durerile“. „Voi pedepsi — zice Domnul
— lumea pentru r˘autatea ei ¸si pe cei r˘ai pentru nelegiuirea lor; voi
face s˘a înceteze mândria celor trufa¸si ¸si voi doborî seme¸tia celor
asupritori“ (
Isaia 13, 7
.8.11;
Ieremia 30, 6
).