Basic HTML Version
De la Sinai la Cade¸s
351
Cu toate acestea, la semnalul dat de trâmbi¸te, întreaga tab˘ar˘a s-a
pus în mi¸scare, cu tabernacolul purtat la mijloc, ¸si fiecare semin¸tie în
locul ce-i era rânduit, fiecare sub steagul ei. To¸ti ochii erau îndrepta¸ti
cu ner˘abdare s˘a vad˘a în ce direc¸tie îi va conduce norul. Cum el
se mi¸sca spre r˘as˘arit, unde se îngr˘am˘adeau numai mase de mun¸ti
aduna¸ti laolalt˘a, negri ¸si pustii, un sim¸t˘amânt de triste¸te ¸si îndoial˘a
se ridic˘a în inimile multora. Pe m˘asur˘a ce înaintau, drumul se f˘acea
mai greu. Drumul lor trecea prin strâmtori pietroase ¸si prin pustiuri
sterpe. De jur împrejurul lor era o pustietate mare ¸si întins˘a — „un
p˘amânt uscat ¸si plin de gropi“, „un p˘amânt unde domne¸ste seceta
¸si umbra mor¸tii“, „un p˘amânt pe unde nimeni nu trece ¸si unde nu
locuie¸ste nici un om“ (
Ieremia 2, 6
). Trec˘atorile stâncoase erau pline,
pretutindeni, de b˘arba¸ti, femei ¸si copii, de animale ¸si care, de ¸siruri
lungi de turme ¸si cirezi. Înaintarea lor nu putea fi decât înceat˘a ¸si
obositoare; iar mul¸timea, dup˘a îndelungata ei r˘amânere în tab˘ar˘a, nu
era preg˘atit˘a s˘a înfrunte primejdiile ¸si nepl˘acerile drumului.
Dup˘a trei zile de c˘al˘atorie, se auzeau deja murmur˘ari pe fa¸t˘a.
Acestea au pornit de la mul¸timea pestri¸t˘a, dintre care mul¸ti nu erau
pe deplin uni¸ti cu Israel ¸si c˘autau întruna pricin˘a de ceart˘a. Nemul¸tu-
mi¸tilor nu le pl˘acea direc¸tia în care mergeau ¸si c˘autau mereu gre¸seli
în felul în care Moise îi conducea, cu toate c˘a ¸stiau bine c˘a el, ca
¸si ei, urma norul c˘al˘auzitor. Fiind molipsitoare, nemul¸tumirea s-a
întins repede în toat˘a tab˘ara.
Din nou au început s˘a cear˘a s˘a m˘anânce carne. De¸si erau ali-
menta¸ti din bel¸sug cu man˘a, nu erau mul¸tumi¸ti. În timpul robiei în
Egipt, izraeli¸tii fuseser˘a constrân¸si s˘a consume hrana cea mai simpl˘a
cu putin¸t˘a; dar pofta mare de mâncare, datorit˘a lipsurilor ¸si muncii
istovitoare, o f˘acea s˘a fie gustoas˘a. Totu¸si, mul¸ti egipteni, care acum
se aflau în mijlocul lor, fuseser˘a obi¸snui¸ti cu o diet˘a bogat˘a; ¸si ace¸stia
erau primii care se plângeau. Când s-a dat mana, chiar înainte ca
[378]
poporul Israel s˘a ajung˘a la Sinai, Domnul le d˘aduse carne, ca r˘aspuns
la plângerile lor, dar le d˘aduse numai pentru o zi.
Dumnezeu ar fi putut s˘a le dea carne tot a¸sa de u¸sor cum le
d˘adea ¸si man˘a, dar asupra lor se pusese o restric¸tie, ¸si aceasta pentru
binele lor. Scopul lui Dumnezeu a fost acela de a le da hrana cea
mai corespunz˘atoare pentru nevoile lor, în locul unei diete excitante
cu care mul¸ti se deprinseser˘a în Egipt. Apetitul pervertit trebuia s˘a
fie adus într-o stare mai s˘an˘atoas˘a, pentru ca s˘a se poat˘a bucura de