Basic HTML Version
Crea¸tiunea
35
Dac˘a Îi r˘amâneau credincio¸si lui Dumnezeu, Adam ¸si tovar˘a¸sa
lui aveau s˘a poarte r˘aspunderea conducerii p˘amântului. Lor le-a
fost dat un control nelimitat asupra oric˘arei fiin¸te vii. Leul ¸si mielul
se jucau împreun˘a în pace în jurul lor ¸si se întindeau împreun˘a la
picioarele lor; p˘as˘arelele pline de bucurie zburau f˘ar˘a team˘a în jurul
lor; ¸si, în timp ce cântecele lor pline de bucurie se în˘al¸tau spre lauda
Creatorului lor, Adam ¸si Eva se uneau cu ele în a aduce mul¸tumiri
Tat˘alui ¸si Fiului.
Cei doi care alc˘atuiau perechea cea sfânt˘a nu erau numai copii
sub grija p˘arinteasc˘a a lui Dumnezeu, ci ¸si înv˘a¸t˘acei, primind înv˘a¸t˘a-
turi din partea Atotîn¸teleptului Creator. Ei erau vizita¸ti de îngeri ¸si
aveau posibilitatea comunic˘arii cu F˘ac˘atorul lor f˘ar˘a nici o perdea
desp˘ar¸titoare între ei. Erau plini de vigoarea ce venea de la pomul
vie¸tii ¸si puterea lor intelectual˘a nu era decât cu pu¸tin mai prejos
de aceea a îngerilor. Tainele universului vizibil, „minunile Aceluia
a c˘arui ¸stiin¸t˘a este des˘avâr¸sit˘a“ (
Iov 37, 16
), le ofereau un izvor
[51]
inepuizabil de înv˘a¸t˘atur˘a ¸si bucurie. Legile ce ac¸tioneaz˘a în natur˘a
¸si care au constituit obiectul de studiu al oamenilor timp de ¸sase
mii de ani erau deschise în¸telegerii min¸tii lor de c˘atre Cel ve¸snic,
Ini¸tiatorul ¸si Sus¸tin˘atorul a toate. Ei vorbeau cu frunzele, cu florile ¸si
cu pomii, culegând de la fiecare secretele vie¸tii lor. Adam era un bun
cunosc˘ator al fiec˘arei creaturi, de la puternicul leviatan, ce se joac˘a
în valurile m˘arii, ¸si pân˘a la insectele ce plutesc în razele de soare.
Fiec˘areia dintre ele Adam i-a dat un nume, el fiind cunosc˘ator al
naturii ¸si obiceiurilor lor. Slava lui Dumnezeu din ceruri, lumile ne-
num˘arate în mi¸scarea lor ordonat˘a, „plutirea norilor“, tainele luminii
¸si ale sunetului, ale zilei ¸si ale nop¸tii — toate erau deschise studiului
primilor no¸stri p˘arin¸ti. Pe fiecare frunz˘a a p˘adurii sau pe fiecare
piatr˘a din mun¸ti, în fiecare stea str˘alucitoare, pe p˘amânt, în aer ¸si pe
cer, era scris numele lui Dumnezeu. Ordinea ¸si armonia crea¸tiunii
le vorbeau despre în¸telepciunea ¸si puterea Celui infinit. Ei desco-
pereau totdeauna ceva atr˘ag˘ator care le umplea inimile cu o mai
profund˘a iubire, f˘acându-i s˘a izbucneasc˘a în cuvinte de mul¸tumire
¸si recuno¸stin¸t˘a.
Atâta timp cât ei au r˘amas loiali legii divine, capacitatea de a
cunoa¸ste, de a se bucura ¸si de a iubi avea s˘a creasc˘a continuu. Ei
aveau s˘a câ¸stige mereu noi comori de cuno¸stin¸t˘a, descoperind noi