Basic HTML Version
398
Patriarhi ¸si profe¸ti
le-o aduseser˘a prin refuzul de a le îng˘adui s˘a treac˘a prin ¸tara lor.
Ei nu trebuia s˘a se a¸stepte s˘a ia în st˘apânire vreo parte din ¸tinutul
Edom. Chiar dac˘a izraeli¸tii formau poporul ales ¸si binecuvântat al
lui Dumnezeu, ei trebuia s˘a ¸tin˘a seama de opreli¸stile pe care El le
punea înaintea lor. Dumnezeu le f˘ag˘aduise o ¸tar˘a foarte frumoas˘a;
dar nu trebuia s˘a-¸si închipuie c˘a numai ei aveau dreptul s˘a locuiasc˘a
pe p˘amânt ¸si s˘a înceap˘a s˘a-i alunge pe to¸ti ceilal¸ti. Li se poruncise
ca în toate leg˘aturile lor cu edomi¸tii s˘a se fereasc˘a s˘a le fac˘a vreo
nedreptate. Trebuia s˘a cad˘a la în¸telegere prin bun˘a învoial˘a cu ei,
s˘a cumpere toate câte le trebuia de-ale mânc˘arii ¸si tot ce luau s˘a
pl˘ateasc˘a f˘ar˘a întârziere. Pentru ca Israel s˘a se încread˘a ¸si mai mult
în Dumnezeu ¸si s˘a asculte de cuvântul Lui, i s-a reamintit: „Domnul,
Dumnezeul t˘au, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale ¸si n-ai
dus lips˘a de nimic.“ (
Deuteronom 2, 7
). Ei nu depindeau de edomi¸ti,
deoarece aveau un Dumnezeu care era bogat în mijloace pentru a
le veni în ajutor. Ei nu trebuia s˘a caute s˘a scoat˘a de la ei nici prin
putere, nici prin viclenie, ceva ce nu era al lor, ci, în toat˘a purtarea
lor, trebuia s˘a pun˘a în aplicare principiul legii divine: „S˘a iube¸sti pe
aproapele t˘au, ca pe tine însu¸ti“.
Dac˘a ar fi trecut prin ¸tinutul lui Edom, a¸sa cum avea de gând
Dumnezeu, trecerea aceasta le-ar fi folosit nu numai lor, ci ar fi fost
o binecuvântare ¸si pentru locuitorii ¸t˘arii, c˘aci li s-ar fi dat un prilej
s˘a-l cunoasc˘a pe poporul lui Dumnezeu ¸si serviciul lor divin, s˘a vad˘a
cum Dumnezeul lui Iacov d˘a prosperitate acelora care Îl iubesc ¸si
se tem de El. Dar necredin¸ta lui Israel a împiedicat toate acestea.
Ca r˘aspuns la cererile lor, Dumnezeu d˘aduse poporului ap˘a, dar
îng˘aduise ca necredin¸ta s˘a aduc˘a asupra lor pedeapsa. Din nou a
trebuit s˘a str˘abat˘a locuri pustii ¸si s˘a-¸si astâmpere setea la izvorul
minune, de care nu ar mai fi avut nevoie, dac˘a s-ar fi încrezut în El.
De aceea, mul¸timile lui Israel se întoarser˘a iar˘a¸si spre miaz˘azi ¸si
pornir˘a pe drumul prin pustiul uscat, care li se p˘area ¸si mai trist dup˘a
ce priviser˘a un timp paji¸stile verzi de pe dealurile ¸si v˘aile lui Edom.
Peste lan¸turile de mun¸ti se în˘al¸ta, pe deasupra acelor pustiet˘a¸ti,
muntele Hor, al c˘arui vârf avea s˘a fie locul mor¸tii ¸si înmormânt˘arii
lui Aaron. Când izraeli¸tii au ajuns la muntele acesta, lui Moise i s-a
dat porunca: „Ia pe Aaron ¸si pe fiul s˘au Eleazar, ¸si suie-i pe muntele
[425]
Hor. Dezbrac˘a-l pe Aaron de ve¸smintele lui ¸si îmbrac˘a-l pe fiul s˘au