Basic HTML Version
442
Patriarhi ¸si profe¸ti
Iosua. Lucrarea lui Moise, de conduc˘ator al lui Israel, se sfâr¸sise. Dar
¸si acum el a uitat de sine, gândindu-se la binele poporului. În fa¸ta
mul¸timii adunate, Moise a rostit c˘atre urma¸sul s˘au, dup˘a porunca lui
Dumnezeu, urm˘atoarele cuvinte pline de bucurie sfânt˘a: „Înt˘are¸ste-te
¸si îmb˘arb˘ateaz˘a-te, c˘aci tu vei duce pe copiii lui Israel în ¸tara pe care
am jurat c˘a le-o voi da; ¸si Eu Însumi voi fi cu tine“ (
Deuteronom 31,
23
). Apoi s-a îndreptat c˘atre b˘atrânii ¸si slujba¸sii poporului, dându-le
solemna îns˘arcinare de a asculta cu credincio¸sie de înv˘a¸t˘aturile ce
le-au fost date de Dumnezeu.
Când au privit la b˘arbatul acesta înaintat mult în vârst˘a, care în
foarte scurt˘a vreme urma s˘a fie luat de la ei, izraeli¸tii ¸si-au amintit
cu to¸tii, cu o nou˘a ¸si mai adânc˘a pre¸tuire a iubirii lui p˘arinte¸sti,
de sfaturile lui în¸telepte, de munca lui ce nu cuno¸stea oboseala.
De atâtea ori, când p˘acatele lor atr˘ageau cuvenita r˘aspl˘atire de la
Dumnezeu, rug˘aciunile lui Moise pentru ca ei s˘a fie cru¸ta¸ti biruiser˘a!
Durerea lor a crescut din cauza remu¸sc˘arilor. Cu amar˘a c˘ain¸t˘a ¸si-au
amintit c˘a stric˘aciunea lor îl dusese pe Moise la p˘acat ¸si din aceast˘a
cauz˘a el trebuia s˘a moar˘a. Faptul c˘a acum conduc˘atorul lor iubit
avea s˘a fie luat de la ei avea s˘a fie o mustrare mai mare decât ar
fi primit dac˘a via¸ta ¸si lucrarea lui ar fi continuat. Dumnezeu voia
ca ei s˘a simt˘a c˘a n-ar trebui s˘a-i fac˘a ¸si viitorului lor conduc˘ator
via¸ta atât de obositoare, cum i-o f˘acuser˘a lui Moise. Dumnezeu îi
vorbe¸ste poporului S˘au prin binecuvânt˘arile pe care i le ofer˘a; iar
atunci când acestea nu sunt pre¸tuite, îi vorbe¸ste prin re¸tinerea lor,
pentru a-l face s˘a-¸si dea seama de p˘acatele sale ¸si s˘a se întoarc˘a la
El din toat˘a inima.
În aceea¸si zi, i s-a dat lui Moise porunca: „Suie-te pe ... muntele
Nebo ... ¸si prive¸ste ¸tara Canaanului pe care o dau în st˘apânirea
copiilor lui Israel. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui ¸si vei
fi ad˘augat la poporul t˘au“ (
Deuteronom 32, 49
.50). De multe ori
plecase Moise din tab˘ar˘a, supus chem˘arii divine de a sta în leg˘atur˘a
cu Domnul; de ast˘a dat˘a îns˘a, trebuia s˘a fac˘a un drum nou ¸si tainic.
Trebuia s˘a mearg˘a pentru a-¸si preda via¸ta în mâinile Creatorului s˘au.
Moise ¸stia c˘a trebuie s˘a moar˘a singur; nici unui prieten p˘amântesc
nu-i era îng˘aduit s˘a-i slujeasc˘a în ceasurile de pe urm˘a. Scenele
viitoare erau înv˘aluite în mare tain˘a ¸si solemnitate ¸si inima lui se
zb˘atea, dându-se înapoi din fa¸ta lor. Cea mai grea încercare pentru
el era desp˘ar¸tirea de poporul grijii ¸si iubirii sale — poporul cu care