Basic HTML Version
42
Patriarhi ¸si profe¸ti
bucuria sa. Cum avea s˘a suporte el lucrul acesta? Adam se bucurase
în compania lui Dumnezeu ¸si a sfin¸tilor S˘ai îngeri. El privise slava
Creatorului. Adam în¸telesese destinul m˘are¸t ce se deschidea înaintea
neamului omenesc, dac˘a ei r˘amâneau credincio¸si lui Dumnezeu.
Acum, toate aceste binecuvânt˘ari erau pierdute din vedere de teama
de a nu pierde acel singur dar, care în ochii s˘ai le întrecea pe toate
celelalte. Iubirea, recuno¸stin¸ta ¸si credincio¸sia fa¸t˘a de Creator, toate
erau subordonate iubirii lui pentru Eva. Ea era o parte din el ¸si nu
putea suporta gândul desp˘ar¸tirii. Nu putea pricepe c˘a aceea¸si Putere
Infinit˘a, care din pulberea p˘amântului i-a creat o fiin¸t˘a vie, frumoas˘a,
¸si, din iubire pentru el, i-a dat un tovar˘a¸s, putea s˘a-i dea altul în loc.
De aceea, el s-a hot˘arât s˘a împ˘art˘a¸seasc˘a soarta ei; dac˘a ea trebuia
s˘a moar˘a, ¸si el avea s˘a moar˘a împreun˘a cu ea. În definitiv, gândea el,
[57]
nu cumva erau adev˘arate cuvintele ¸sarpelui cel în¸telept? Eva era în
ochii lui tot a¸sa de frumoas˘a ¸si nevinovat˘a ca ¸si înainte de acest act
de neascultare. Ea manifesta o mai mare iubire pentru el decât pân˘a
atunci. Nici un semn al mor¸tii nu a ap˘arut în fiin¸ta ei ¸si el se hot˘arî
repede s˘a înfrunte consecin¸tele. A luat fructul ¸si l-a mâncat repede.
Dup˘a p˘ac˘atuirea sa, Adam se vedea-la început — p˘a¸sind într-o
alt˘a sfer˘a a existen¸tei sale. Dar, nu dup˘a mult timp, gândul p˘ac˘atuirii
sale l-a umplut de groaz˘a. Aerul, care pân˘a atunci fusese la o tempe-
ratur˘a blând˘a ¸si uniform˘a, acum p˘area c˘a înghea¸t˘a perechea vinovat˘a.
Iubirea ¸si pacea care fuseser˘a partea lor s-au dus, iar în locul lor
ei aveau sim¸t˘amântul p˘acatului, o team˘a pentru viitor, o goliciune
a sufletului. Ve¸smântul de lumin˘a care-i acoperea acum a disp˘arut
¸si, pentru a-l înlocui, ei au încercat s˘a dea form˘a unui acoper˘amânt
pentru ei; c˘aci goi, nu puteau s˘a dea ochii cu Dumnezeu ¸si cu sfin¸tii
îngeri.
Acum ei începeau s˘a vad˘a adev˘aratul caracter al p˘acatului lor.
Adam i-a repro¸sat tovar˘a¸sei sale actul s˘au nebunesc de a pleca de
lâng˘a el ¸si de a îng˘adui s˘a fie în¸selat˘a de c˘atre ¸sarpe; dar amândoi se
mângâiau la gândul c˘a Dumnezeu, care le d˘aduse atâtea dovezi ale
iubirii Sale, avea s˘a-i ierte pentru acest unic p˘acat sau c˘a, totu¸si, nu
aveau s˘a fie supu¸si unei pedepse atât de teribile, cum se temeau c˘a
va fi.
Satana triumfa pentru succesul s˘au. El a ispitit femeia, ca aceasta
s˘a nu se mai încread˘a în iubirea lui Hristos, s˘a se îndoiasc˘a de