Basic HTML Version
458
Patriarhi ¸si profe¸ti
Domnului ¸si acum am venit“ (
Iosua 5, 13-15
). Aceea¸si porunc˘a pe
care o primise Moise la Horeb: „Scoate-¸ti înc˘al¸t˘amintea din picioare,
c˘aci locul pe care stai este sfânt“, i-a descoperit lui Iosua caracte-
rul Str˘ainului misterios. Cel care st˘atea înaintea conduc˘atorului lui
Israel era Domnul Hristos, Cel Prea Înalt. Cople¸sit de team˘a sfânt˘a,
Iosua s-a aruncat cu fa¸ta la p˘amânt, s-a rugat ¸si a auzit asigurarea:
„Iat˘a dau în mâinile tale Ierihonul ¸si pe împ˘aratul lui, pe vitejii lui
osta¸si“. Apoi a primit instruc¸tiuni cu privire la cucerirea cet˘a¸tii.
Ascultând porunca divin˘a, Iosua a pus în mi¸scare o¸stirea lui
Israel. Nu trebuia s˘a se dea nici un atac. Nu aveau altceva de f˘acut
decât s˘a înconjoare cetatea, având în frunte chivotul leg˘amântului,
iar trâmbi¸tele trebuia s˘a sune. Întâi veneau lupt˘atorii, un corp de
b˘arba¸ti ale¸si pentru a cuceri cetatea nu prin iscusin¸ta ¸si vitejia lor,
ci prin ascultarea de instruc¸tiunile date de Dumnezeu. Veneau apoi
¸sapte preo¸ti cu trâmbi¸te. Dup˘a ace¸stia urma chivotul leg˘amântului,
îmbr˘acat în lumina m˘aririi divine ¸si purtat de preo¸ti înve¸smânta¸ti
în hainele care ar˘atau sfânta lor slujb˘a. În sfâr¸sit venea oastea lui
Israel, fiecare semin¸tie sub steagul ei. Astfel era alc˘atuit˘a procesiunea
care înconjura cetatea osândit˘a. În afar˘a de zgomotul pa¸silor acelei
mul¸timi numeroase ¸si de sunetul solemn al trâmbi¸telor, care r˘asuna
printre coline ¸si se rev˘arsa pe uli¸tele Ierihonului, nu se mai auzea
nici un sunet. Dup˘a terminarea înconjur˘arii, oastea se înapoia în
t˘acere la corturile ei, iar chivotul leg˘amântului era a¸sezat din nou la
locul lui, în cortul întâlnirii.
Cu uimire ¸si nelini¸ste crescând˘a, santinelele cet˘a¸tii observau
orice mi¸scare ¸si raportau celor ce purtau r˘aspunderea. Nu în¸telegeau
nimic din însemn˘atatea scenei aceleia; dar pe m˘asur˘a ce oastea aceea
numeroas˘a era v˘azut˘a în fiecare zi cu chivotul sfânt al leg˘amântului
¸si cu preo¸tii înso¸titori m˘ar¸s˘aluind, scena aceasta plin˘a de mister
umplea de groaz˘a inima poporului ¸si preo¸tilor care se aflau în cetatea
asediat˘a. Ei au cercetat din nou fortifica¸tiile cele puternice ¸si s-au
asigurat c˘a puteau rezista cu bine ¸si celui mai puternic atac. Mul¸ti
râdeau la gândul c˘a procesiunile acestea ciudate le-ar putea face
vreun r˘au. Al¸tii erau cuprin¸si de fric˘a, privind la mul¸timea aceea
care înconjura cetatea în fiecare zi. θsi aminteau c˘a, pe vremuri,
Marea Ro¸sie fusese despicat˘a în dou˘a înaintea acestui popor ¸si c˘a
pentru el se f˘acuse drum chiar prin Iordan. Nu ¸stiau ce alte minuni
ar mai putea face Dumnezeu pentru ei.