Basic HTML Version
462
Patriarhi ¸si profe¸ti
f˘ag˘aduise ¸tara Canaanului, se sim¸teau siguri ¸si nu recuno¸steau c˘a
numai ajutorul divin putea s˘a le dea izbând˘a. Însu¸si Iosua a f˘acut
planurile de cucerire a cet˘a¸tii Ai, f˘ar˘a s˘a caute sfat de la Dumnezeu.
Izraeli¸tii începuser˘a s˘a-¸si pream˘areasc˘a propria t˘arie ¸si s˘a-i pri-
veasc˘a cu dispre¸t pe inamicii lor. Se a¸steptau s˘a aib˘a o biruin¸t˘a
u¸soar˘a, iar num˘arul de trei mii de oameni li se p˘area suficient pentru
[494]
a lua cetatea. F˘ar˘a s˘a aib˘a asigurarea c˘a Dumnezeu este cu ei, au
pornit în grab˘a atacul. Au înaintat pân˘a la por¸tile cet˘a¸tii, dar numai
ca s˘a dea piept cu cea mai puternic˘a ¸si hot˘arât˘a împotrivire. Din
cauza num˘arului ¸si preg˘atirilor temeinice ale vr˘ajma¸silor, atacatorii
au fugit în dezordine spre vale, pe coasta abrupt˘a, cuprin¸si de panic˘a
¸si groaz˘a. Ei au fost urm˘ari¸ti cu furie de canaani¸ti, care „i-au urm˘arit
de la poart˘a ... ¸si i-au b˘atut la vale“. Chiar dac˘a pierderea a fost
mic˘a în ceea ce prive¸ste num˘arul, întrucât numai treizeci ¸si ¸sase
de oameni au fost omorâ¸ti, înfrângerea a fost totu¸si descurajatoare
pentru întreaga adunare. „Poporul a r˘amas încremenit ¸si cu inima
moale ca apa.“ Era pentru prima dat˘a când d˘adeau piept cu cana-
ani¸tii în lupt˘a deschis˘a ¸si ce se va întâmpla în luptele mari care le
st˘ateau înainte, când ap˘ar˘atorii unei cet˘a¸ti mici îi puseser˘a pe fug˘a?
Iosua a privit rezultatul acesta r˘au ca pe un semn de nepl˘acere din
partea lui Dumnezeu ¸si, plin de durere ¸si presim¸tiri sumbre, „¸si-a
sfâ¸siat hainele ¸si s-a aruncat cu fa¸ta la p˘amânt pân˘a seara, înaintea
chivotului Domnului, el ¸si b˘atrânii lui Israel, ¸si ¸si-au pres˘arat capul
cu ¸t˘arân˘a“.
„Ah! Doamne, Dumnezeule“, striga el, „pentru ce ai trecut po-
porul acesta Iordanul ca s˘a ne dai în mâinile amori¸tilor ¸si s˘a ne
pr˘ap˘ade¸sti?... Dar, Doamne, ce voi zice, dup˘a ce Israel a dat dosul
înaintea vr˘ajma¸silor lui? Canaani¸tii ¸si to¸ti locuitorii ¸t˘arii vor afla, ne
vor înconjura ¸si ne vor ¸sterge numele de pe p˘amânt. ¸Si ce vei face
Tu Numelui T˘au celui mare?“
R˘aspunsul Domnului a fost: „Scoal˘a-te! Pentru ce stai culcat
astfel pe fa¸ta ta? Israel a p˘ac˘atuit; au c˘alcat leg˘amântul pe care li
l-am dat“. Era timpul s˘a ac¸tioneze repede ¸si hot˘arât ¸si s˘a nu mai stea
în disperare ¸si v˘aic˘areal˘a. În tab˘ar˘a era un p˘acat ascuns, care trebuia
c˘autat ¸si îndep˘artat înainte ca prezen¸ta ¸si binecuvântarea Domnului
s˘a fie cu poporul S˘au. „Eu nu voi mai fi cu voi dac˘a nu nimici¸ti ce
este dat spre nimicire din mijlocul vostru.“