Basic HTML Version
474
Patriarhi ¸si profe¸ti
p˘astrarea vie¸tii, în¸sel˘aciunea le-a adus numai ocar˘a ¸si robie. Dumne-
zeu luase m˘asuri pentru ca to¸ti cei care, p˘ar˘asind p˘agânismul, doreau
s˘a se uneasc˘a cu Israel s˘a aib˘a parte de binecuvânt˘arile leg˘amântului.
Ei erau cuprin¸si în expresia: „str˘ainul care locuie¸ste în mijlocul t˘au“
¸si, cu câteva excep¸tii, aceast˘a clas˘a de oameni trebuia s˘a se bucure
de acelea¸si favoruri ¸si privilegii ca ¸si Israel. Porunca Domnului suna
astfel:
„Dac˘a un str˘ain vine s˘a locuiasc˘a împreun˘a cu voi în ¸tara voastr˘a,
s˘a nu-l asupri¸ti. S˘a v˘a purta¸ti cu str˘ainul care locuie¸ste între voi ca ¸si
cu b˘a¸stina¸sul din mijlocul vostru.“ (
Leviticul 19, 33
.34). Cu privire
la Pa¸ste ¸si aducerea de jertfe se d˘aduse porunca: „S˘a fie o singur˘a
lege pentru toat˘a adunarea, atât pentru voi cât ¸si pentru str˘ainul care
locuie¸ste în mijlocul vostru ... cu str˘ainul s˘a fie ca ¸si cu voi înaintea
Domnului“ (
Numeri 15, 15
).
Acestea ar fi fost condi¸tiile pe temeiul c˘arora ar fi fost primi¸ti
gabaoni¸tii dac˘a n-ar fi recurs la în¸sel˘aciunea de care s-au folosit.
Nu era o umilin¸t˘a u¸sor de suportat pentru locuitorii unei „cet˘a¸ti
împ˘ar˘ate¸sti“, ai c˘arei cet˘a¸teni erau cu to¸tii „viteji“, ca timp de sute
de ani s˘a fie f˘acu¸ti t˘aietori de lemne ¸si c˘ar˘au¸si de ap˘a. Dar, pentru
ca s˘a poat˘a în¸sela, au luat haina s˘ar˘aciei ¸si aceasta a r˘amas lipit˘a
de ei, ca o emblem˘a a robiei ve¸snice. În felul acesta starea lor de
robie a m˘arturisit, cât˘a vreme au tr˘ait ei ¸si urma¸sii lor, despre ura lui
Dumnezeu fa¸t˘a de în¸sel˘aciune.
Supunerea cet˘a¸tii Gabaon în fa¸ta lui Israel i-a umplut de spaim˘a
pe împ˘ara¸tii Canaanului. Imediat au luat m˘asuri pentru a se r˘azbuna
pe aceia care încheiaser˘a pace cu n˘av˘alitorii. Sub conducerea lui
Adoni-¸tedec, împ˘aratul Ierusalimului, cinci împ˘ara¸ti ai Canaanului
au încheiat un pact împotriva gabaoni¸tilor. Procedeul lor a fost rapid.
Gabaoni¸tii nu erau preg˘ati¸ti s˘a se apere ¸si i-au trimis o solie lui Iosua,
la Ghilgal: „Nu p˘ar˘asi pe robii t˘ai, suie-te la noi în grab˘a, izb˘ave¸ste-
ne, d˘a-ne ajutor; c˘aci to¸ti împ˘ara¸tii amori¸tilor care locuiesc pe munte,
s-au strâns împotriva noastr˘a“. Primejdia îi amenin¸ta nu numai pe
gabaoni¸ti, ci ¸si pe izraeli¸ti. Cetatea aceasta domina Trec˘atorile ce
duceau c˘atre partea central˘a ¸si sudic˘a a ¸t˘arii, iar acestea trebuia s˘a
fie p˘astrate dac˘a urma s˘a fie cucerit˘a ¸tara.
Iosua s-a preg˘atit în grab˘a pentru eliberarea Gabaonului. Locu-
itorii cet˘a¸tii asediate s-au temut c˘a, din cauza în¸sel˘aciunii la care
[508]
au recurs, el va neglija apelul lor; dar, întrucât ei s-au supus st˘a-