Basic HTML Version
494
Patriarhi ¸si profe¸ti
veniturile oamenilor ¸si nici un om nu poate, f˘ar˘a a p˘ac˘atui, s˘a re¸tin˘a
pentru propriul lui interes fie una, fie alta.
Zecimea trebuia s˘a fie folosit˘a numai pentru levi¸ti, semin¸tia care
fusese deosebit˘a pentru slujba aceasta. Cortul întâlnirii, ca ¸si templul
de mai târziu, a fost construit în întregime numai din daruri de bun˘a
voie, iar pentru ca s˘a se acopere diferitele cheltuieli ¸si repara¸tiile,
Moise rânduise ca, ori de câte ori se f˘acea num˘ar˘atoarea poporului,
fiecare s˘a contribuie cu o jum˘atate de siclu pentru slujba sanctuarului.
Pe timpul lui Neemia, se aduna în fiecare an o astfel de contribu¸tie
pentru acela¸si scop (vezi
Exodul 30, 12-16
;
2 Împ˘ara¸ti 12, 4
.5;
2
Cronici 24, 4-13
;
Neemia 10, 32
.33). Din timp în timp, se aduceau
lui Dumnezeu jertfe pentru p˘acat ¸si jertfe de mul¸tumire; îndeosebi
jertfele aduse la s˘arb˘atorile anuale erau numeroase. ¸Si d˘aruirea cea
mai generoas˘a era f˘acut˘a pentru s˘araci.
Chiar înainte de a fi pus˘a zecimea deoparte avea loc o recu-
noa¸stere a cerin¸telor lui Dumnezeu. Lui I se consacrau cele dintâi
roade din produsele ¸t˘arii. Cea dintâi lân˘a, la tunderea oilor, cel dintâi
grâu, la treieratul cerealelor, cel dintâi ulei ¸si cel dintâi vin erau
puse deoparte pentru Dumnezeu. La fel ¸si cel dintâi n˘ascut al tuturor
dobitoacelor; iar pentru fiul cel întâi n˘ascut se pl˘atea o sum˘a de
r˘ascump˘arare. Cele dintâi roade trebuia s˘a fie înf˘a¸ti¸sate Domnului la
sanctuar ¸si apoi erau consacrate preo¸tilor pentru folosul lor.
În felul acesta, i se amintea poporului f˘ar˘a încetare c˘a Dumnezeu
este adev˘aratul proprietar al ¸tarinelor, oilor ¸si vitelor; c˘a El a trimis
lumina soarelui ¸si ploaie în timpul sem˘anatului ¸si seceri¸sului ¸si
c˘a toate câte le aveau erau de la El, iar ei erau rândui¸ti numai ca
administratori ai bunurilor Sale. Când se adunau la cortul întâlnirii,
înc˘arca¸ti cu cele dintâi roade din ¸tarini, livezi ¸si vii, b˘arba¸tii lui Israel
recuno¸steau public bun˘atatea lui Dumnezeu. Când preotul primea
darurile, d˘aruitorul, ca ¸si cum ar fi fost în fa¸ta lui Dumnezeu, zicea:
„Tat˘al meu era un arameu pribeag“, ¸si apoi descria r˘amânerea în
Egipt ¸si necazurile din care i-a scos Dumnezeu „cu mân˘a tare ¸si cu
bra¸t întins, cu ar˘at˘ari înfrico¸s˘atoare, cu semne ¸si minuni“. ¸Si mai
zicea: „El ne-a adus în locul acesta ¸si ne-a dat ¸tara aceasta, ¸tar˘a
[527]
în care curge lapte ¸si miere. Acum iat˘a, aduc cele dintâi roade din
rodurile p˘amântului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne“ (
Deuteronom
26, 5
.8.11).