Basic HTML Version
506
Patriarhi ¸si profe¸ti
¸Si se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
Se pârguiesc roadele în smochin
¸Si viile înflorite î¸si r˘aspândesc mirosul“.
(Cânt.Cânt. 2,11-13).
Pe toate drumurile ¸t˘arii erau cete de c˘al˘atori ce mergeau la Ieru-
salim. P˘astorii de la turmele lor ¸si ciobanii din mun¸tii lor, pescarii
de pe marea Galileii, ¸t˘aranii de la ogoarele lor ¸si fiii profe¸tilor de
la ¸scolile lor, to¸ti î¸si îndreptau pa¸sii spre locul unde se descoperea
prezen¸ta lui Dumnezeu. În fiecare zi f˘aceau drumuri scurte, mul¸ti
mergând pe jos. Caravanele sporeau f˘ar˘a încetare la num˘ar ¸si adesea,
înainte de a sosi în cetatea sfânt˘a, ajungeau s˘a aib˘a un foarte mare
num˘ar de oameni.
Voio¸sia naturii trezea în inima lui Israel bucurie ¸si recuno¸stin¸t˘a
fa¸t˘a de D˘at˘atorul tuturor darurilor bune. Se cântau marii psalmi
ebraici care prosl˘aveau onoarea ¸si maiestatea lui Iehova. La un
semnal din trâmbi¸t˘a, corul puternic al sutelor de glasuri, acompaniat
de chimval, intona imnul de mul¸tumire:
„M˘a bucur când mi se zice:
«Haidem la Casa Domnului!»
Picioarele mi se opresc
În por¸tile tale, Ierusalime!...
Acolo se suie semin¸tiile, semin¸tiile Domnului....
Ca s˘a laude Numele Domnului,...
Ruga¸ti-v˘a pentru pacea Ierusalimului!
Cei ce te iubesc, s˘a se bucure de odihn˘a“.
(Psalmii 122, 1-6).
[539]
Când priveau în˘al¸timile din jur, pe care p˘agânii fuseser˘a obi¸snui¸ti
s˘a aprind˘a focul altarelor lor, copiii lui Israel cântau:
„Îmi ridic ochii spre mun¸ti....
De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul
Care a f˘acut cerurile ¸si p˘amântul“
(Psalmii 121, 1.2).