Basic HTML Version
Copilul Samuel
537
la an la an, pân˘a când Ana nu a mai putut s˘a sufere. Nemaiputând
s˘a-¸si ascund˘a durerea, ea a început s˘a plâng˘a în hohote ¸si a plecat de
la mas˘a. În zadar c˘aut˘a so¸tul ei s˘a o mângâie. „Ana, pentru ce plângi
¸si nu m˘anânci? Pentru ce ¸ti-e întristat˘a inima?“ zicea el. „Oare nu
pre¸tuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“ (
1 Samuel 1, 8
).
Ana nu a rostit nici o mustrare. Ea a l˘asat asupra Domnului
povara pe care nu o putea împ˘ar¸ti cu nici un prieten de pe p˘amânt.
Se rug˘a st˘aruitor ca El s˘a îndep˘arteze de la ea ocara ¸si s˘a-i acorde
darul scump de a avea un fiu pe care s˘a-l îngrijeasc˘a ¸si s˘a-l creasc˘a
pentru El. Ea f˘acu ¸si un vot solemn, c˘a îl va consacra chiar de la
na¸stere pe fiul ei lui Dumnezeu, dac˘a i se va asculta cererea. Ana se
apropiase de intrarea cortului întrunirii ¸si, în am˘ar˘aciunea sufletului
ei, „se ruga ¸si plângea“. Totu¸si, în t˘acere ea comunica cu Dumnezeu
f˘ar˘a a rosti vreun cuvânt. În timpurile acelea rele, rareori se vedea
o astfel de rug˘aciune. Petrecerile nesfinte ¸si chiar be¸tiile nu erau
ceva neobi¸snuit, chiar la sfintele s˘arb˘atori; ¸si, când a v˘azut-o pe Ana,
marele preot Eli ¸si-a închipuit c˘a era beat˘a de vin. Crezând c˘a i se
cuvine s˘a-i dea o mustrare binemeritat˘a, strig˘a la ea cu asprime:
„Pân˘a când vei fi beat˘a? Du-te de te treze¸ste!“
Îndurerat˘a ¸si însp˘aimântat˘a, Ana îi r˘aspunse cuviincios: „Nu,
domnul meu, eu sunt o femeie care sufer˘a în inima ei ¸si n-am b˘aut
nici vin, nici b˘autur˘a ame¸titoare; ci îmi v˘arsam sufletul înaintea
Domnului. S˘a nu iei pe roaba ta drept o femeie stricat˘a, c˘aci numai
prea multa mea durere ¸si sup˘arare m-a f˘acut s˘a vorbesc pân˘a acum“.
Marele preot a fost adânc impresionat, c˘aci era un om al lui
Dumnezeu, ¸si, în loc de mustrare, a rostit o binecuvântare: „Du-te
în pace, ¸si Dumnezeul lui Israel s˘a asculte rug˘aciunea pe care I-ai
f˘acut-o“.
Rug˘aciunea Anei a fost ascultat˘a; ea a primit darul pe care-l
ceruse cu atâta ardoare. Privind la copil, ea l-a numit Samuel, „c˘aci
de la Domnul l-am cerut“. Îndat˘a ce copilul a fost destul de mare
pentru a fi desp˘ar¸tit de mama lui, ea ¸si-a împlinit juruin¸ta. θsi iubea
copilul cu tot devotamentul inimii de mam˘a; privind la puterile lui ce
cre¸steau ¸si ascultându-i vorbirea copil˘areasc˘a, iubirea ei îl înv˘aluia
tot mai mult în fiecare zi. Era unicul ei fiu, darul deosebit al Cerului;
[571]
dar ea îl primise ca pe o comoar˘a consacrat˘a lui Dumnezeu ¸si nu
voia s˘a opreasc˘a ce era al D˘at˘atorului.