Basic HTML Version
Planul de Mântuire
51
ce vinov˘a¸tia nelegiuirii — povara p˘acatelor lumii întregi-avea s˘a
apese asupra Lui.
Îngerii s-au aruncat la picioarele Comandantului lor ¸si s-au oferit
ca sacrificiu pentru om. Dar via¸ta unui înger nu putea pl˘ati datoria;
[65]
pentru c˘a numai El, care l-a creat pe om, avea putere s˘a-l r˘ascumpere.
Totu¸si, îngerii aveau s˘a aib˘a o parte de îndeplinit în cadrul Planului
de Mântuire. Hristos avea s˘a fie f˘acut „pentru pu¸tin˘a vreme mai
prejos decât îngerii“ (
Evrei 2, 9
). Deoarece El avea s˘a îmbrace haina
naturii omene¸sti, puterea Sa nu avea s˘a fie la fel cu a lor ¸si de aceea ei
trebuia s˘a-I slujeasc˘a, s˘a-L înt˘areasc˘a ¸si s˘a-L mângâie în suferin¸tele
Sale. De asemenea, ei trebuia s˘a fie spirite slujitoare, trimise s˘a
slujeasc˘a acelora care aveau s˘a fie mo¸stenitori ai mântuirii (
Evrei
1, 14
). Ei aveau s˘a-i p˘azeasc˘a pe beneficiarii harului de puterea
îngerilor r˘ai ¸si de întunericul pe care Satana îl arunc˘a continuu în
jurul lor.
Când vor fi martori ai agoniei ¸si umilin¸tei Domnului lor, înge-
rii vor fi atunci plini de am˘ar˘aciune ¸si indignare ¸si vor dori s˘a-L
elibereze de uciga¸sii S˘ai; dar ei nu va trebui s˘a intervin˘a pentru a
împiedica ceva din ceea ce v˘ad. A fost o parte a Planului de Mântuire
ca Hristos s˘a sufere batjocura ¸si tratamentul abuziv al oamenilor r˘ai,
iar El a consim¸tit la toate acestea când a devenit R˘ascump˘ar˘ator al
omului.
Hristos i-a asigurat pe îngeri c˘a, prin moartea Sa, El va r˘ascum-
p˘ara pe mul¸ti ¸si va nimici pe acela care are puterea mor¸tii. El va
recâ¸stiga Împ˘ar˘a¸tia pierdut˘a prin p˘ac˘atuire, iar cei r˘ascump˘ara¸ti o vor
mo¸steni împreun˘a cu El ¸si vor locui pentru totdeauna acolo. P˘acatul
¸si p˘ac˘ato¸sii nu vor mai fi, pentru ca s˘a nu mai tulbure niciodat˘a pacea
cerului sau a p˘amântului. El a cerut o¸stilor cere¸sti s˘a fie de acord
cu acest plan, pe care Tat˘al S˘au l-a acceptat, ¸si s˘a se bucure c˘a, prin
moartea Sa, omul c˘azut poate fi reîmp˘acat cu Dumnezeu.
Atunci, o bucurie, o inexprimabil˘a bucurie a umplut cerul. Slava
¸si binecuvântarea unei lumi r˘ascump˘arate au întrecut pân˘a ¸si durerea
¸si sacrificiul Prin¸tului vie¸tii. De-a lungul cur¸tilor cere¸sti, s-au auzit
primele ecouri ale cântecului ce avea s˘a r˘asune mai târziu pe câmpiile
Betleemului — „Slav˘a lui Dumnezeu în locurile prea înalte ¸si pace
pe p˘amânt între oamenii pl˘acu¸ti Lui“ (
Luca 2, 14
). Cu o bucurie
profund˘a, acum, ca ¸si în zorii crea¸tiunii, „stelele dimine¸tii izbucneau
în cânt˘ari de bucurie“ (
Iov 38, 7
).