Basic HTML Version
564
Patriarhi ¸si profe¸ti
Prieteniile rele îi deprind pe tineri la fapte rele, risip˘a ¸si desfrâu.
Nu sunt oare unele lec¸tii pe care educatorii din zilele noastre
le-ar putea lua cu folos din ¸scolile din vechime ale evreilor? Acela
care l-a creat pe om poart˘a de grij˘a pentru cre¸sterea lui la corp,
suflet ¸si spirit. De aceea, adev˘aratul succes în ce prive¸ste educa¸tia
depinde de credincio¸sia cu care oamenii aduc la îndeplinire planul
Creatorului.
Adev˘aratul scop al educa¸tiei este acela de a reface în om chipul
lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu l-a creat pe om dup˘a chipul
S˘au. L-a înzestrat cu însu¸siri nobile. Inteligen¸ta lui era echilibrat˘a
¸si toate puterile fiin¸tei lui erau armonioase. Dar c˘aderea în p˘acat ¸si
influen¸ta lui au pervertit toate aceste daruri. P˘acatul a p˘atat chipul lui
Dumnezeu din om ¸si aproape l-a ¸sters. Pentru a reface chipul acesta
s-a alc˘atuit planul mântuirii, iar omului i s-a dat un timp de har. A-l
readuce la des˘avâr¸sirea ini¸tial˘a în care fusese creat — acesta este
scopul cel mare al vie¸tii, scop care st˘a la temelia oric˘arui alt scop.
Datoria p˘arin¸tilor ¸si înv˘a¸t˘atorilor este s˘a conlucreze cu planul divin
la educarea copiilor lor; f˘acând aceasta, ei devin „împreun˘a lucr˘atori
cu Dumnezeu“ (
1 Corinteni 3, 9
).
Toate însu¸sirile trupului, sufletului ¸si spiritului i-au fost date
omului pentru a se folosi de ele în a¸sa fel, încât s˘a ajung˘a la cea mai
înalt˘a treapt˘a posibil˘a a des˘avâr¸sirii. Dar educa¸tia aceasta nu poate
fi nici egoist˘a, nici unilateral˘a, deoarece caracterul lui Dumnezeu
— al C˘arui chip trebuie s˘a ni-l însu¸sim — este bun˘atate ¸si iubire.
Orice dar ¸si orice însu¸sire cu care ne-a d˘aruit Creatorul trebuie s˘a fie
folosite pentru slava Lui ¸si pentru înnobilarea semenilor no¸stri. În
aceasta vom g˘asi ocupa¸tia cea mai curat˘a, cea mai nobil˘a ¸si cea mai
fericit˘a.
Dac˘a s-ar acorda acestui principiu aten¸tia pe care o cere, s-ar
produce o schimbare temeinic˘a în unele din metodele obi¸snuite
ale educa¸tiei. În loc s˘a se apeleze la mândrie ¸si ambi¸tie ¸si s˘a se
trezeasc˘a un spirit de rivalitate, profesorii ar trebui s˘a se osteneasc˘a
s˘a trezeasc˘a iubirea pentru bine, adev˘ar ¸si frumos — s˘a trezeasc˘a
dorul dup˘a des˘avâr¸sire. Elevul s-ar str˘adui atunci s˘a dezvolte în sine
darurile lui Dumnezeu, nu pentru a-i întrece pe al¸tii, ci pentru a
realiza planurile Creatorului ¸si a ajunge asemenea Lui; în loc de a fi
c˘al˘auzit c˘atre modele p˘amânte¸sti sau de a fi îndemnat la lucru din
[596]
dorin¸ta de în˘al¸tare, care în sine nu aduce decât pipernicire ¸si înjosire,