Basic HTML Version
578
Patriarhi ¸si profe¸ti
sor¸ti. În scopul acesta, Samuel a chemat poporul la Mi¸tpa. Mai întâi
s-au f˘acut rug˘aciuni ca Dumnezeu s˘a-i c˘al˘auzeasc˘a; apoi a urmat
ceremonia solemn˘a a tragerii la sor¸ti. În t˘acere, poporul a¸stepta re-
zultatul. S-a tras la sor¸ti mai întâi semin¸tia, apoi neamul ¸si în sfâr¸sit
familia, pentru ca în cele din urm˘a s˘a fie tras sor¸tul pentru Saul,
fiul lui Chi¸s, omul ales. Dar Saul nu era în adunare. Împov˘arat de
sim¸t˘amântul marii r˘aspunderi care trebuia s˘a-i revin˘a, se retr˘asese pe
ascuns. A fost adus înapoi la adunare, care a v˘azut cu mândrie ¸si sa-
tisfac¸tie c˘a el avea o înf˘a¸ti¸sare nobil˘a ¸si împ˘ar˘ateasc˘a, întrecându-i pe
to¸ti „de la um˘ar în sus“. Însu¸si Samuel a exclamat, când l-a înf˘a¸ti¸sat
poporului: „Vede¸ti pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni
în tot poporul care s˘a fie ca el“. Iar ca r˘aspuns, din piepturile acelei
mari mul¸timi s-a în˘al¸tat un prelung ¸si puternic strig˘at de bucurie:
„Tr˘aiasc˘a împ˘aratul!“
Apoi Samuel a expus înaintea poporului „dreptul împ˘ar˘a¸tiei“,
explicând l˘amurit principiile pe care se întemeia conducerea mo-
narhic˘a ¸si dup˘a care trebuia s˘a se conduc˘a. Împ˘aratul nu trebuia s˘a
fie un monarh absolut, ci puterea lui trebuia s˘a r˘amân˘a subordonat˘a
voin¸tei Celui Prea Înalt. Cuvântarea aceasta a fost scris˘a într-o carte
în care s-au notat prerogativele împ˘aratului, precum ¸si drepturile
¸si privilegiile poporului. Cu toate c˘a na¸tiunea lep˘adase avertizarea
dat˘a de Samuel, profetul, chiar fiind constrâns s˘a se plece în fa¸ta
dorin¸telor lor, cu sinceritate c˘auta s˘a le apere libert˘a¸tile cât mai mult
posibil.
În timp ce, în general, poporul era gata s˘a-l recunoasc˘a pe Saul
ca împ˘arat, s-a format totu¸si un puternic partid advers. C˘aci alegerea
unui împ˘arat din semin¸tia lui Beniamin, cea mai mic˘a dintre semin¸tii
— trecând cu vederea atât semin¸tia lui Iuda, cât ¸si pe cea a lui Efraim,
cele mai mari ¸si mai puternice semin¸tii — era o desconsiderare pe
care n-o puteau admite. Ei nu au vrut s˘a-i jure credin¸t˘a lui Saul
¸si nici s˘a-i aduc˘a darurile obi¸snuite. Aceia care au fost cei mai
[612]
aprigi în a cere un împ˘arat erau acum cei care nu doreau s˘a-l admit˘a
cu recuno¸stin¸t˘a pe acela pe care-l rânduise Dumnezeu. Aderen¸tii
fiec˘arui partid aveau favori¸tii lor pe care ar fi dorit s˘a-i vad˘a a¸seza¸ti
pe tron ¸si mai mul¸ti conduc˘atori ar fi dorit s˘a primeasc˘a ei onoarea
aceasta. Invidia ¸si gelozia mocneau în inima multora. Str˘aduin¸tele
depuse din mândrie sau în˘al¸tare de sine au condus la dezam˘agire ¸si
nemul¸tumire.